Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare

Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare

În vigoare de la 14.12.2015

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 918 din 11.12.2015
Parlamentul României adoptă prezenta lege.


TITLUL I Schemele de garantare a depozitelor


CAPITOLUL I Domeniul de aplicare şi definiţii


SECŢIUNEA 1 Domeniul de aplicare
Art. 1.
(1) Prezentul titlu reglementează înfiinţarea şi funcţionarea schemelor de garantare a depozitelor ca scheme oficial recunoscute pe teritoriul României pentru scopul garantării depozitelor.
(2) Recunoaşterea oficială a schemelor de garantare a depozitelor se realizează prin lege sau poate fi acordată de Banca Naţională a României în calitate de autoritate desemnată, cu respectarea cerinţelor impuse de prezentul titlu.
(3) Banca Naţională a României este autoritatea desemnată pe teritoriul României şi autoritatea administrativă competentă cu încadrarea depozitelor ca indisponibile potrivit art. 3 alin. (6) lit. a).
(4) Garantarea depozitelor plasate la instituţiile de credit cu sediul în alte state membre, care operează în România, are regimul prevăzut de legislaţia aplicabilă din statul membru de origine al instituţiei de credit.
Art. 2.
(1) Prezentul titlu se aplică schemelor de garantare a depozitelor oficial recunoscute pe teritoriul României şi instituţiilor de credit participante la acestea.
(2) Dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi ale art. 82 se aplică în mod corespunzător şi schemelor contractuale de garantare şi sistemelor instituţionale de protecţie care nu beneficiază de recunoaştere oficială în conformitate cu art. 1 alin. (2).
(3) Dispoziţiile art. 54 şi 56 se aplică instituţiilor de credit, în mod corespunzător, inclusiv în situaţia în care acestea participă şi la scheme contractuale de garantare ori sisteme instituţionale de protecţie care nu beneficiază de recunoaştere oficială în conformitate cu art. 1 alin. (2).
SECŢIUNEA a 2-a Definiţii
Art. 3.
(1) În înţelesul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) active cu grad scăzut de risc - elementele care se încadrează în prima sau a doua categorie prevăzute în tabelul 1 din art. 336 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sau orice active care sunt considerate la fel de sigure şi de lichide de către Banca Naţională a României în calitate de autoritate competentă şi sunt prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentului titlu;
b) angajamente de plată - orice angajamente de plată ale unei instituţii de credit faţă de o schemă de garantare a depozitelor care sunt garantate integral, cu condiţia ca garanţiile să respecte cerinţele prevăzute la alin. (4);
c) autoritate desemnată - organismul public care administrează o schemă de garantare a depozitelor sau, în cazul în care funcţionarea schemei de garantare a depozitelor este administrată de o entitate privată, autoritatea publică desemnată pentru supravegherea respectivei scheme;
d) compensaţie - suma de bani determinată potrivit prezentului titlu, în limita plafonului de acoperire, pe care o schemă de garantare a depozitelor o plăteşte fiecărui deponent garantat pentru depozitele indisponibile, indiferent de numărul acestora;
e) cont comun - contul deschis pe numele a două sau mai multe persoane ori contul asupra căruia au drepturi două sau mai multe persoane şi asupra căruia se pot dispune operaţiuni sub semnătura a cel puţin uneia dintre aceste persoane;
f) deponent - titularul sau, în cazul unui cont comun, fiecare dintre titularii unui depozit;
g) deponent garantat - titularul unui depozit eligibil sau, în cazul unui cont comun, titularii unui depozit eligibil ori, după caz, persoana îndreptăţită la sume dintr-un depozit eligibil;
h) depozit - orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situaţii tranzitorii derivând din operaţiuni bancare curente şi pe care instituţia de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen şi conturile de economii, care nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (5);
i) depozite acoperite - acea parte din depozitele eligibile care nu depăşeşte plafonul de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62;
j) depozite eligibile - depozitele care nu sunt excluse de la garantare potrivit anexei nr. 1;
k) depozit indisponibil - depozit datorat şi exigibil care nu a fost plătit potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile de către o instituţie de credit aflată în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (6);
l) instituţii de credit autorizate de Banca Naţională a României - instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state terţe;
m) nivel-ţintă - cuantumul resurselor financiare de care trebuie să dispună schema de garantare a depozitelor, potrivit art. 13, exprimat ca procent din depozitele acoperite ale instituţiilor de credit participante la aceasta;
n) plafon de acoperire - nivelul maxim al garantării per deponent garantat şi per instituţie de credit, aplicabil potrivit art. 61 alin. (3) sau, după caz, potrivit art. 62;
o) resurse financiare disponibile - numerar, depozite şi alte active cu grad scăzut de risc care pot fi lichidate într-un termen care să nu depăşească termenul prevăzut la art. 65 alin. (1);
p) schemă de garantare a depozitelor - schema statutară de garantare a depozitelor, constituită în baza legii, precum şi schema contractuală de garantare a depozitelor şi sistemul instituţional de protecţie, recunoscut/ă oficial ca schemă de garantare a depozitelor;
q) sisteme instituţionale de protecţie - sistemele instituţionale de protecţie prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2) În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile: instituţie de credit, stat membru de origine, stat membru gazdă, autoritate competentă şi sucursală au înţelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(3) Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentului titlu, a căror definiţie nu este prevăzută la alin. (1) şi (2), au semnificaţia prevăzută la art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi în legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
(4) Garanţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) trebuie să respecte următoarele condiţii:
a) să fie reprezentate de active cu grad scăzut de risc;
b) să nu fie grevate de niciun fel de sarcini în favoarea unei terţe părţi şi să fie la dispoziţia schemei de garantare a depozitelor.
(5) Nu intră în categoria depozitelor definite la alin. (1) lit. h) soldurile creditoare în cazul cărora:
a) existenţa lor poate fi dovedită doar printr-un instrument financiar, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia cazului în care este un produs de economisire atestat printr-un certificat de depozit nominal existent la data de 2 iulie 2014;
b) principalul nu este rambursabil la valoarea nominală;
c) principalul poate fi rambursat la valoarea nominală numai în temeiul unei anumite garanţii sau al unui anumit acord furnizat de instituţia de credit sau de o terţă parte.
(6) Situaţiile la care face trimitere alin. (1) lit. k) sunt următoarele:
a) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate administrativă competentă cu încadrarea depozitelor ca indisponibile, a constatat că instituţia de credit în cauză nu este capabilă, din motive legate direct de situaţia sa financiară, să plătească depozitul şi nu are perspective imediate de a putea să o facă;
b) a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de deschidere a procedurii falimentului instituţiei de credit, înainte ca Banca Naţională a României să constate situaţia prevăzută la lit. a).


CAPITOLUL II Cerinţe minime de acces şi de desfăşurare a activităţii schemelor de garantare a depozitelor


SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale
Art. 4.
(1) Pentru scopul garantării depozitelor, în România funcţionează Fondul de garantare a depozitelor bancare, ca schemă statutară de garantare a depozitelor înfiinţată prin Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, oficial recunoscută pe teritoriul României, a cărei funcţionare este reglementată prin titlul II al prezentei legi. Fără a aduce atingere prevederilor titlului II, dispoziţiile prezentului titlu sunt aplicabile în mod corespunzător Fondului de garantare a depozitelor bancare, cu excepţia art. 33, art. 35 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3), art. 36, art. 37 alin. (1) şi art. 38 alin. (2), art. 42 alin. (5) şi art. 82.
(2) Pe teritoriul României pot fi recunoscute oficial scheme contractuale de garantare şi sisteme instituţionale de protecţie. Schemele contractuale de garantare a depozitelor şi sistemele instituţionale de protecţie recunoscute oficial sunt persoane juridice care nu pot desfăşura alte activităţi decât cea de garantare a depozitelor potrivit prezentului titlu şi, respectiv, activităţi specifice sistemelor instituţionale de protecţie, potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
(3) Recunoaşterea oficială a schemelor contractuale de garantare şi a sistemelor instituţionale de protecţie este în competenţa Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate desemnată.
(4) Banca Naţională a României recunoaşte oficial o schemă contractuală de garantare doar dacă schema îndeplineşte condiţiile stabilite pentru a putea asigura desfăşurarea activităţii cu respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu şi reglementările date în aplicarea acestuia.
(5) Banca Naţională a României recunoaşte oficial un sistem instituţional de protecţie doar dacă este încredinţată că sistemul poate asigura desfăşurarea activităţii cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi a cerinţelor prevăzute de prezentul titlu şi reglementările date în aplicarea acestuia. În scopul recunoaşterii oficiale a unui sistem instituţional de protecţie, Banca Naţională a României asigură colaborarea funcţiei de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.
(6) În situaţia în care schema nu mai îndeplineşte condiţiile stabilite pentru a putea asigura desfăşurarea activităţii cu respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările date în aplicarea acestuia, inclusiv în situaţia în care dimensiunea şi structura acesteia nu mai pot asigura funcţionarea adecvată, Banca Naţională a României poate dispune retragerea recunoaşterii oficiale acordate schemei contractuale de garantare ori sistemului instituţional de protecţie.
(7) Banca Naţională a României publică pe site-ul său oficial lista schemelor de garantare a depozitelor oficial recunoscute pe teritoriul României.
Art. 5.
(1) În scopul obţinerii recunoaşterii oficiale, schemele contractuale de garantare şi sistemele instituţionale de protecţie trebuie să depună la Banca Naţională a României o cerere de recunoaştere oficială, împreună cu documentaţia necesară.
(2) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări documentaţia care trebuie să însoţească o cerere de recunoaştere oficială în calitate de schemă de garantare a depozitelor.
Art. 6.
(1) Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la o cerere de recunoaştere oficială a unei scheme contractuale de garantare ori a unui sistem instituţional de protecţie în termen de 3 luni de la data primirii cererii de recunoaştere însoţite de documentaţia stabilită conform art. 5.
(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică titularului, dacă este cazul, documentele prevăzute la art. 5 care nu au fost prezentate conform alin. (1), în vederea depunerii acestora. Titularul cererii are la dispoziţie un termen de 3 luni de la data primirii comunicării Băncii Naţionale a României pentru completarea documentaţiei potrivit art. 5.
(3) Banca Naţională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de trecerea unei perioade de 45 de zile de la primirea cererii de recunoaştere care îndeplineşte cerinţa prevăzută la alin. (1), orice informaţii sau documente suplimentare, dacă cele prezentate nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea evaluării sau dacă documentaţia prezintă alte deficienţe.
(4) Titularul cererii are la dispoziţie un termen de o lună de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin. (3), pentru prezentarea informaţiilor şi/sau a documentelor solicitate, respectiv pentru remedierea deficienţelor constatate, perioadă pe parcursul căreia termenul de 3 luni prevăzut la alin. (1) se suspendă. Titularul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de recunoaştere.
(5) Informaţiile şi documentele prezentate cu depăşirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de recunoaştere şi se restituie titularului cererii.
(6) În termenul prevăzut la alin. (1), Banca Naţională a României comunică în scris titularului cererii hotărârea sa, indicând şi motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de recunoaştere.
Art. 7.
Banca Naţională a României respinge o cerere de recunoaştere oficială în calitate de schemă de garantare a depozitelor dacă din evaluarea îndeplinirii cerinţelor prevăzute de prezentul capitol rezultă una dintre următoarele situaţii:
a) entitatea nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezentul capitol, inclusiv din perspectiva dimensiunii şi structurii acesteia;
b) organizarea entităţii, cadrul de administrare a activităţii, procedurile de administrare şi monitorizare a riscurilor, mecanismele de control intern şi sistemele de care entitatea dispune, inclusiv cele informatice, nu sunt cuprinzătoare şi adecvate atingerii obiectivelor pentru care s-a înfiinţat entitatea;
c) administratorul schemei de garantare a depozitelor nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 33-38;
d) membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului societăţii care administrează schema de garantare a depozitelor nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate activităţii vizate;
e) documentaţia depusă potrivit dispoziţiilor art. 5 este incompletă ori prezintă alte deficienţe sau informaţiile suplimentare prevăzute la art. 6 alin. (3) nu au fost furnizate potrivit solicitării Băncii Naţionale a României.
Art. 8.
(1) Fuziunea unei scheme de garantare a depozitelor din România cu o schemă de garantare a depozitelor din alt stat membru, având ca rezultat înfiinţarea unei scheme care funcţionează pe teritoriul României, precum şi funcţionarea pe teritoriul României a unor scheme de garantare a depozitelor care operează şi în alte state membre fac obiectul aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate desemnată.
(2) Aprobarea prevăzută la alin. (1) se face pe baza dovedirii respectării de către schema de garantare a depozitelor care va funcţiona pe teritoriul României a cerinţelor prezentului titlu şi a reglementărilor date în aplicarea acestuia.
(3) Ulterior aprobării de către Banca Naţională a României, schema de garantare a depozitelor care operează şi în alte state membre desfăşoară activitate pe teritoriul României potrivit dispoziţiilor prezentului titlu şi reglementărilor date în aplicarea acestuia.
Art. 9.
Modificările în situaţia schemei de garantare a depozitelor oficial recunoscute potrivit art. 4 alin. (2) pentru care este necesară obţinerea aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, respectiv cele pentru care notificarea ulterioară este suficientă se stabilesc prin reglementări emise de aceasta în aplicarea prezentului titlu.
Art. 10.
(1) În exercitarea competenţelor de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor administrate de entităţi private, Banca Naţională a României poate efectua verificări la faţa locului şi poate solicita schemei de garantare a depozitelor şi instituţiilor de credit participante la acestea informaţii şi date necesare verificării respectării de către acestea a cerinţelor prezentului titlu.
(2) Verificările la faţa locului se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a României împuternicit în acest sens.
(3) Schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să permită personalului Băncii Naţionale a României să efectueze verificarea, să le examineze sistemele de colectare a informaţiilor necesare determinării compensaţiilor, evidenţele, conturile şi operaţiunile şi să furnizeze toate documentele şi informaţiile legate de desfăşurarea activităţii, după cum sunt solicitate de către acesta.
(4) Schemele de garantare a depozitelor furnizează Băncii Naţionale a României orice informaţie solicitată de aceasta, necesară pentru evaluarea conformării lor la cerinţele prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia. Mecanismele de control intern şi procedurile contabile şi administrative ale schemelor de garantare a depozitelor trebuie să permită verificarea în orice moment a conformării la aceste cerinţe.
(5) Schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să raporteze Băncii Naţionale a României datele şi informaţiile necesare pentru evaluarea respectării dispoziţiilor cuprinse în prezentul titlu şi în reglementările emise în aplicarea acestuia.
(6) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări termenele şi formatul de raportare a datelor şi informaţiilor prevăzute la alin. (5).
(7) Banca Naţională a României poate dispune măsuri faţă de schemele de garantare a depozitelor pentru îmbunătăţirea cadrului de administrare, a proceselor interne de identificare, administrare şi monitorizare a riscurilor şi a mecanismelor de control intern şi pentru asigurarea unei organizări adecvate a activităţii desfăşurate. Schemele de garantare a depozitelor trebuie să comunice Băncii Naţionale a României acţiunile întreprinse pentru conformarea la măsurile dispuse, în termenele stabilite de aceasta.
(8) În exercitarea competenţelor prevăzute la art. 1 alin. (3), Banca Naţională a României asigură cooperarea funcţiilor de supraveghere prudenţială, supraveghere a schemelor de garantare a depozitelor, rezoluţie a instituţiilor de credit şi cea privind încadrarea depozitelor ca indisponibile şi cooperează cu alte autorităţi din România şi alte autorităţi competente şi autorităţi de rezoluţie din alte state, precum şi cu autorităţi desemnate şi autorităţi administrative competente cu încadrarea depozitelor ca indisponibile din alte state.
(9) Pentru scopul supravegherii schemelor de garantare a depozitelor transfrontaliere prevăzute la art. 8, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate desemnată, depune diligenţe pentru încheierea de acorduri de cooperare cu autorităţile desemnate din celelalte state membre în care instituţiile de credit participante la schemă sunt autorizate, în care va fi detaliată modalitatea de realizare a supravegherii schemelor de garantare a depozitelor prin intermediul reprezentanţilor autorităţilor desemnate din statele membre în cauză.


SECŢIUNEA a 2-a Resursele financiare ale schemelor de garantare a depozitelor
Art. 11.
(1) Resursele financiare disponibile ale schemelor de garantare a depozitelor trebuie să fie proporţionale cu obligaţiile lor potenţiale.
(2) Pentru determinarea acestor obligaţii, schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de sisteme adecvate, inclusiv informatice.
Art. 12.
(1) Resursele financiare ale unei scheme de garantare a depozitelor se constituie din:
a) contribuţii anuale şi contribuţii extraordinare ale instituţiilor de credit participante;
b) încasările din recuperarea creanţelor schemelor de garantare a depozitelor;
c) venituri din investirea resurselor financiare disponibile;
d) împrumuturi contractate de schemele de garantare a depozitelor;
e) angajamente de plată în sensul art. 3 alin. (1) lit. b);
f) alte resurse, potrivit actului de înfiinţare a schemei de garantare a depozitelor.
(2) Schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de mecanisme de finanţare alternative adecvate, care să le permită să obţină, într-un termen scurt, finanţarea necesară îndeplinirii obligaţiilor ce le revin potrivit prezentului titlu.
Art. 13.
Resursele financiare disponibile ale unei scheme de garantare a depozitelor trebuie să se situeze la un nivel de cel puţin 0,8% din cuantumul depozitelor acoperite ale instituţiilor de credit participante.
Art. 14.
(1) Fiecare instituţie de credit participantă la schema de garantare a depozitelor plăteşte acesteia o contribuţie anuală a cărei valoare se obţine prin aplicarea cotei procentuale stabilite de către schema de garantare a depozitelor, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, asupra bazei de calcul reprezentând echivalentul în lei al soldului depozitelor acoperite de respectiva schemă de garantare a depozitelor aflate în evidenţa instituţiei de credit participante, determinat la data de 31 decembrie a anului precedent anului de plată a contribuţiei. În cazul organizaţiilor cooperatiste de credit, soldul depozitelor acoperite se calculează pe baza situaţiei agregate a soldurilor reprezentând depozitele acoperite aflate în evidenţa casei centrale şi a cooperativelor de credit afiliate la aceasta. Pentru scopul aprobării cotei procentuale stabilite de către schema de garantare a depozitelor, Banca Naţională a României asigură colaborarea funcţiei de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.
(2) Instituţiile de credit plătesc contribuţiile la schema de garantare a depozitelor în moneda naţională - leu.
Art. 15.
(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, contribuţiile anuale şi extraordinare datorate unei scheme de garantare a depozitelor se determină pe baza volumului depozitelor acoperite în funcţie de gradul de risc asociat fiecărei instituţii de credit participante.
(2) Pentru scopul prevăzut la alin. (1), schemele de garantare a depozitelor utilizează propriile metode pentru determinarea contribuţiilor în funcţie de riscul asumat de fiecare instituţie de credit participantă, luând în considerare în mod corespunzător ghidurile în domeniu emise de Autoritatea Bancară Europeană.
(3) Contribuţiile determinate potrivit metodelor prevăzute la alin. (2) trebuie să reflecte riscul asumat de fiecare instituţie de credit participantă, ţinând cont, în mod corespunzător, de profilul de risc al diferitelor modele de afaceri.
(4) Metodele prevăzute la alin. (2) pot, de asemenea, să ia în considerare nivelul, structura şi calitatea activelor bilanţiere ale fiecărei instituţii de credit, precum şi alţi indicatori de risc, cum ar fi adecvarea capitalului şi lichiditatea.
(5) Fiecare metodă utilizată de schemele de garantare a depozitelor este supusă aprobării Băncii Naţionale a României potrivit procedurii stabilite de Banca Naţională a României prin reglementări. Pentru scopul aprobării metodelor de determinare a contribuţiilor în funcţie de riscuri, Banca Naţională a României asigură colaborarea funcţiei de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemelor de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată, şi informează Autoritatea Bancară Europeană cu privire la metodele aprobate.
Art. 16.
În cazul instituţiilor de credit afiliate în mod permanent la o casă centrală potrivit art. 10 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, determinarea gradului de risc potrivit art. 15 se realizează pe bază consolidată, pentru casa centrală şi entităţile afiliate acesteia.
Art. 17.
(1) Plata contribuţiilor anuale la schema de garantare a depozitelor poate fi suspendată numai cu acordul Băncii Naţionale a României, urmând a fi reluată atunci când nivelul resurselor financiare disponibile scade sub nivelul-ţintă, cel puţin până la restabilirea acestuia. Cu acordul Băncii Naţionale a României sau din dispoziţia acesteia, plata contribuţiilor este reluată anterior acestui moment.
(2) În cazul în care nivelul resurselor financiare disponibile scade la o valoare mai mică de două treimi din nivelul-ţintă, schema de garantare a depozitelor stabileşte contribuţia anuală la un nivel care să permită restabilirea nivelului-ţintă în termen de 6 ani.
(3) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României asigură colaborarea funcţiei de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemelor de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.
Art. 18.
La stabilirea nivelului contribuţiei anuale a instituţiilor de credit participante, schema de garantare a depozitelor ţine cont de faza ciclului de afaceri şi de impactul negativ pe care l-ar putea avea contribuţiile cu caracter prociclic.
Art. 19.
(1) Cu aprobarea Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate desemnată, schemele de garantare a depozitelor pot stabili că o parte din contribuţia anuală a fiecărei instituţii de credit participante poate fi sub formă de angajamente de plată, în sensul art. 3 alin. (1) lit. b), date în favoarea schemei de garantare a depozitelor. Proporţia angajamentelor de plată nu poate depăşi 30% din totalul resurselor financiare disponibile ale respectivei scheme de garantare a depozitelor.
(2) Pentru scopul prevăzut la alin. (1), schemele de garantare iau în considerare ghidurile în domeniu emise de Autoritatea Bancară Europeană.
Art. 20.
(1) În cazul în care resursele financiare disponibile ale unei scheme de garantare a depozitelor sunt insuficiente pentru a asigura plata compensaţiilor către deponenţi în situaţia în care depozitele devin indisponibile, fiecare instituţie de credit participantă plăteşte schemei de garantare a depozitelor contribuţii extraordinare, al căror nivel, stabilit de schema de garantare a depozitelor cu aprobarea Băncii Naţionale a României, nu poate depăşi pe an calendaristic 0,5% din volumul depozitelor acoperite ale respectivei instituţii de credit determinat la data de 31 decembrie a anului precedent.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), cu acordul Băncii Naţionale a României, schema de garantare a depozitelor poate solicita instituţiilor de credit participante, în situaţii excepţionale, contribuţii extraordinare peste nivelul maxim prevăzut la alin. (1).
(3) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României asigură colaborarea funcţiei de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemelor de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.
Art. 21.
(1) La solicitarea unei instituţii de credit, Banca Naţională a României în calitate de autoritate competentă poate amâna, integral sau parţial, pentru cel mult 6 luni, obligaţia acesteia de a plăti contribuţia extraordinară prevăzută la art. 20 în cazul în care plata respectivă ar periclita indicatorii de lichiditate sau solvabilitate ai instituţiei de credit în cauză.
(2) La cererea instituţiei de credit, o nouă amânare poate fi acordată de Banca Naţională a României în situaţia în care riscul prevăzut la alin. (1) se menţine.
(3) Instituţia de credit are obligaţia să achite contribuţiile amânate în temeiul alin. (1) şi (2) imediat ce plata nu mai periclitează lichiditatea şi solvabilitatea acesteia.
Art. 22.
(1) În scopul aplicării art. 14, 15 şi 20, Banca Naţională a României emite reglementări.
(2) Contribuţiile plătite schemelor de garantare a depozitelor de către instituţiile de credit sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.
Art. 23.
(1) Dacă o instituţie de credit încetează să mai participe la o schemă de garantare a depozitelor pentru a participa, cu respectarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1), la o altă schemă de garantare a depozitelor, schema de garantare a depozitelor la care instituţia de credit îşi încetează participarea este obligată să transfere schemei de garantare a depozitelor la care se iniţiază participarea contribuţiile plătite de instituţia de credit în ultimele 12 luni care precedă încetarea participării, cu excepţia contribuţiilor extraordinare prevăzute la art. 20, în termen de 15 zile calendaristice de la primirea informaţiilor prevăzute la alin. (3). Această dispoziţie nu se aplică dacă instituţia de credit a fost exclusă de la o schemă de garantare a depozitelor în temeiul art. 85 alin. (3).
(2) Dacă o parte din activităţile unei instituţii de credit face obiectul transferului către o altă entitate şi, în urma acestui transfer, o altă schemă de garantare a depozitelor preia responsabilitatea garantării depozitelor aferente activităţilor respective, schema de garantare a depozitelor la care instituţia de credit a plătit contribuţii anterior transferului transferă în termen de 15 zile calendaristice de la primirea informaţiilor prevăzute la alin. (3), proporţional cu cuantumul depozitelor acoperite transferate, cota-parte din contribuţiile plătite de instituţia de credit respectivă în cele 12 luni care precedă transferul, cu excepţia contribuţiilor extraordinare prevăzute la art. 20, către schema de garantare a depozitelor care preia responsabilitatea garantării depozitelor.
(3) Instituţiile de credit aflate în situaţiile prevăzute la alin. (1) ori, după caz, la alin. (2) sunt responsabile cu punerea la dispoziţia celor două scheme de garantare a depozitelor implicate a informaţiilor necesare pentru determinarea cuantumului depozitelor acoperite transferate şi a contribuţiilor necesar a fi transferate schemei de garantare a depozitelor potrivit prezentului articol.
(4) Resursele disponibile ale unei scheme de garantare a depozitelor căreia i s-a retras recunoaşterea oficială la cerere sau ca sancţiune, potrivit prezentului titlu, se transferă schemelor de garantare a depozitelor care preiau responsabilitatea garantării depozitelor, proporţional cu cuantumul depozitelor acoperite a căror responsabilitate a garantării o preia fiecare dintre schemele de garantare a depozitelor.
(5) În scopul aplicării prezentului articol, schemele de garantare a depozitelor procedează în conformitate cu acordurile de cooperare încheiate potrivit art. 76 alin. (1).
Art. 24.
În cazul în care intenţionează să se transfere la o altă schemă de garantare a depozitelor, în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu, instituţiile de credit notifică schema de garantare a depozitelor la care participă cu privire la intenţie, cu cel puţin 6 luni înainte de transfer. În perioada cuprinsă între data notificării şi data transferului, instituţiile de credit au în continuare obligaţia de a contribui la schema de garantare a depozitelor, în conformitate cu art. 14 şi 20, în ceea ce priveşte contribuţiile anuale şi contribuţiile extraordinare.


SECŢIUNEA a 3-a Utilizarea resurselor financiare ale schemei de garantare a depozitelor
Art. 25.
Resursele financiare constituite potrivit art. 11-24 se utilizează cu prioritate pentru plata compensaţiilor aferente depozitelor acoperite, potrivit dispoziţiilor prezentului titlu.
Art. 26.
(1) Resursele financiare ale schemei de garantare a depozitelor se utilizează şi pentru finanţarea rezoluţiei instituţiilor de credit participante la schema de garantare a depozitelor în cauză, cu respectarea legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
(2) Schema de garantare a depozitelor este răspunzătoare în cadrul rezoluţiei unei instituţii de credit pentru suma stabilită, după consultarea acesteia, de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie.
(3) În situaţia în care depozite eligibile constituite la o instituţie de credit aflată în rezoluţie sunt transferate către o altă entitate în contextul aplicării instrumentului de vânzare a afacerii sau a instrumentului instituţiei-punte potrivit legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, deponenţii nu au dreptul la compensaţii potrivit prezentului titlu pentru partea din depozitele constituite la instituţia de credit aflată în rezoluţie care nu este transferată, în situaţia în care fondurile transferate sunt cel puţin egale cu plafonul de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) şi, respectiv, art. 62. În situaţia în care depozitele eligibile constituite la o instituţie de credit aflată în rezoluţie au o valoare cel puţin egală cu plafonul de acoperire, iar fondurile transferate sunt mai mici decât plafonul de acoperire, deponenţii au dreptul la compensaţii reprezentând diferenţa dintre plafonul de acoperire şi suma transferată.
Art. 27.
(1) O schemă de garantare a depozitelor poate acorda împrumuturi altei scheme de garantare a depozitelor numai dacă schema de garantare a depozitelor solicitantă îndeplineşte următoarele condiţii cumulative:
a) nu îşi poate îndeplini obligaţiile care îi revin în temeiul art. 65 alin. (1) ori, după caz, al legislaţiei naţionale a statului membru relevant care transpune art. 8 alin. (1) din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (reformare), din cauza lipsei de resurse financiare disponibile în înţelesul art. 12 alin. (1) ori, după caz, al dispoziţiilor din legislaţia naţională a statului membru relevant care transpune art. 10 din Directiva 2014/49/UE;
b) a apelat la contribuţiile extraordinare prevăzute la art. 20 ori, după caz, în dispoziţiile din legislaţia naţională a statului membru relevant care transpune art. 10 alin. (8) din Directiva 2014/49/UE;
c) îşi asumă obligaţia de a utiliza fondurile astfel împrumutate numai pentru a plăti creanţele în conformitate cu art. 65 alin. (1) sau, după caz, cu dispoziţiile din legislaţia naţională a statului membru relevant care transpune art. 8 alin. (1) din Directiva 2014/49/UE;
d) nu are deja obligaţia de a rambursa un împrumut contractat în temeiul prezentului articol şi art. 28 şi 29 ori, după caz, al dispoziţiilor din legislaţia naţională a statului membru relevant care transpune art. 12 din Directiva 2014/49/UE;
e) declară cu exactitate suma de bani solicitată;
f) informează fără întârziere Autoritatea Bancară Europeană şi declară motivele pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul alineat şi suma de bani solicitată;
g) suma totală împrumutată schemei de garantare a depozitelor solicitante nu depăşeşte 0,5% din depozitele acoperite de aceasta.
(2) Acordarea împrumutului potrivit alin. (1) este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României. Pentru scopul îndeplinirii competenţelor prevăzute în prezentul alineat, Banca Naţională a României asigură colaborarea funcţiei de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.
(3) Banca Naţională a României respinge solicitarea prevăzută la alin. (2) în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), precum şi atunci când consideră că nivelul resurselor disponibile ale schemei împrumutătoare nu este adecvat pentru îndeplinirea obligaţiilor potenţiale ale acesteia.
Art. 28.
O schemă de garantare a depozitelor poate solicita împrumuturi unei alte scheme de garantare a depozitelor numai dacă schema de garantare a depozitelor solicitantă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 27.
Art. 29.
Împrumuturile între scheme de garantare a depozitelor sunt supuse următoarelor condiţii:
a) termenul de rambursare este de maximum 5 ani. Împrumutul poate fi rambursat în tranşe anuale, dobânda fiind scadentă numai la data rambursării;
b) rata dobânzii trebuie să fie stabilită cel puţin la un nivel echivalent celui practicat de Banca Centrală Europeană pentru facilităţile de credit marginale oferite în perioada de creditare;
c) schema de garantare a depozitelor împrumutătoare informează Autoritatea Bancară Europeană cu privire la rata iniţială a dobânzii şi la durata împrumutului.
Art. 30.
(1) Sumele aferente rambursării oricăror împrumuturi contractate de schema de garantare a depozitelor pentru scopurile prevăzute la art. 25 şi 26 vor fi suportate din resursele financiare ale acesteia constituite potrivit art. 11-24.
(2) În situaţia în care schema de garantare a depozitelor a contractat un împrumut în temeiul art. 27, contribuţiile pe care le percepe de la instituţiile de credit participante trebuie stabilite la un nivel suficient pentru a asigura rambursarea sumei împrumutate şi pentru a restabili nivelul-ţintă cât mai curând posibil.
SECŢIUNEA a 4-a Investirea resurselor financiare ale schemelor de garantare a depozitelor
Art. 31.
(1) Schemele de garantare a depozitelor au obligaţia să investească resursele financiare disponibile într-o manieră suficient de diversificată şi care să asigure un grad scăzut de risc.
(2) Schemele de garantare a depozitelor sub forma sistemelor instituţionale de protecţie asigură evidenţierea în contabilitate a operaţiunilor legate de constituirea, investirea şi utilizarea resurselor financiare, distinct faţă de cea a altor activităţi pe care le desfăşoară.
Art. 32.
Schemele de garantare a depozitelor au obligaţia revizuirii periodice, cel puţin anuale, a modalităţii de investire stabilite potrivit art. 31 alin. (1).


SECŢIUNEA a 5-a Administrarea schemelor contractuale de garantare a depozitelor şi a sistemelor instituţionale de protecţie recunoscute oficial ca scheme de garantare a depozitelor
Art. 33.
(1) Administrarea schemei de garantare a depozitelor se realizează de către persoane juridice constituite sub formă de societăţi pe acţiuni în conformitate cu Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Societăţile prevăzute la alin. (1) au obiect exclusiv de activitate administrarea unei scheme de garantare a depozitelor şi sunt administrate în sistem dualist.
(3) Acţionarii societăţilor prevăzute la alin. (1) nu pot fi decât instituţii de credit autorizate în România sau într-un alt stat membru.
(4) Membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului societăţilor care administrează schema de garantare a depozitelor trebuie să fie persoane fizice.
(5) Mandatul membrilor consiliului de supraveghere şi al membrilor directoratului societăţilor care administrează o schemă de garantare a depozitelor este de 3 ani şi poate fi reînnoit.
Art. 34.
(1) Membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului societăţilor care administrează o schemă de garantare a depozitelor trebuie:
a) să fie rezidenţi în România;
b) să fie licenţiaţi în domeniul economic sau juridic;
c) să îndeplinească cerinţele de reputaţie şi onorabilitate prevăzute la art. 35 alin. (1) lit. b).
(2) Membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului societăţilor care administrează o schemă de garantare a depozitelor nu trebuie:
a) să fie soţi, rude sau afini până la gradul al doilea între ei;
b) să deţină în cadrul vreunei instituţii de credit calitatea de acţionar, angajat sau director, membru al consiliului de administraţie, comitetului de supraveghere ori directoratului, după caz;
c) să facă parte din partide politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic;
d) să fi fost condamnaţi în ultimii 5 ani pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de prezenta lege ori de legislaţia în domeniul financiar-bancar, legislaţia privind insolvenţa sau protecţia consumatorilor;
e) să li se fi retras în ultimii 5 ani de către autoritatea de supraveghere, de rezoluţie sau desemnată aprobarea de a exercita responsabilităţi de administrare şi/sau conducere într-o instituţie de credit, o instituţie financiară sau o societate de asigurare/reasigurare, o schemă de garantare a depozitelor sau o altă entitate care desfăşoară activitate în sectorul financiar ori a fost înlocuită din funcţia exercitată în astfel de entităţi din motive care îi pot fi imputate;
f) să le fi fost interzis, printr-o dispoziţie legală, o hotărâre judecătorească definitivă sau o decizie a unei alte autorităţi, să exercite responsabilităţi de administrare şi/sau conducere într-o entitate de natura celor prevăzute la lit. e) ori să desfăşoare activitate în unul dintre domeniile specifice acestor entităţi.
(3) Membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului societăţilor care administrează o schemă de garantare a depozitelor nu pot participa la luarea deciziilor privind o instituţie de credit în cadrul căreia o persoană cu care aceştia se află în una dintre relaţiile enumerate la alin. (2) lit. a) deţine una dintre calităţile prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului societăţilor care administrează o schemă de garantare a depozitelor trebuie să fie aprobaţi de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate desemnată, înainte de începerea exercitării responsabilităţilor.
Art. 35.
(1) Schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de practici de guvernanţă solide şi transparente, care să aibă în vedere cel puţin următoarele principii:
a) cadrul de administrare a schemelor de garantare a depozitelor, procesele interne de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor, mecanismele de control intern stabilite în actul de înfiinţare sau, după caz, în reglementările interne sunt cuprinzătoare şi adecvate atingerii scopului prevederilor din prezentul titlu;
b) membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului societăţilor care administrează o schemă de garantare a depozitelor au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţă profesională adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate şi responsabilităţilor încredinţate, pentru asigurarea unui management prudent şi sănătos al schemei de garantare a depozitelor;
c) schema de garantare a depozitelor este organizată de o manieră care asigură independenţa operaţională, transparenţa, responsabilitatea şi evitarea conflictelor de interese prin înlăturarea interferenţelor politice şi ale industriei bancare în activitatea sa.
(2) Îndeplinirea cerinţelor de cunoştinţe şi experienţă profesională, prevăzute la alin. (1) lit. b), presupune demonstrarea cunoştinţelor teoretice şi practice adecvate cu privire la activităţile ce urmează a fi desfăşurate de schema de garantare a depozitelor, potrivit criteriilor stabilite în reglementările emise de Banca Naţională a României.
(3) Pentru scopul prevăzut la art. 34 alin. (4), Banca Naţională a României are autoritatea de a analiza în ce măsură sunt respectate condiţiile minime prevăzute în prezentul titlu şi reglementările date în aplicarea acestuia, de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de activitatea, reputaţia, integritatea morală şi de experienţa persoanelor desemnate în calitate de membri ai consiliului de supraveghere şi membri ai directoratului societăţilor care administrează o schemă de garantare a depozitelor şi de a decide dacă, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, cerinţele prevăzute sunt îndeplinite.
Art. 36.
Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări:
a) cerinţele care trebuie avute în vedere pentru respectarea principiilor prevăzute la art. 35 alin. (1);
b) modificările în situaţia schemelor de garantare a depozitelor şi a societăţilor care le administrează pentru care există obligaţia obţinerii aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, respectiv cele pentru care există obligaţia notificării ulterioare.
Art. 37.
(1) Organizarea şi conducerea contabilităţii schemelor de garantare a depozitelor se realizează potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Situaţiile financiare anuale ale schemelor de garantare a depozitelor sunt supuse auditului statutar efectuat de o firmă de audit, persoană juridică autorizată de Camera Auditorilor Financiari din România.
(3) Firma de audit care auditează situaţiile financiare ale schemelor de garantare a depozitelor trebuie să îndeplinească cerinţele şi obligaţiile ce îi revin potrivit art. 152-158 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.
Art. 38.
(1) Schemele de garantare a depozitelor elaborează un raport anual de activitate, care împreună cu situaţiile financiare anuale şi raportul de audit vor fi publicate pe site-ul oficial al schemei de garantare a depozitelor, în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.
(2) Schema de garantare a depozitelor transmite Băncii Naţionale a României raportul anual de activitate şi raportul de audit în termenul prevăzut la alin. (1).


SECŢIUNEA a 6-a Schimbul de informaţii şi secretul profesional
Art. 39.
(1) Schemele de garantare a depozitelor asigură confidenţialitatea şi protecţia datelor aferente deponenţilor şi instituţiilor de credit participante, informaţiile obţinute putând fi utilizate exclusiv pentru îndeplinirea atribuţiilor lor.
(2) Schemele de garantare a depozitelor asigură prelucrarea datelor prevăzute la alin. (1) în conformitate cu Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Atunci când fac schimb de informaţii cu Autoritatea Bancară Europeană, schemele de garantare a depozitelor sunt supuse obligaţiilor privind secretul profesional în conformitate cu art. 70 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei.
Art. 40.
Schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de proceduri adecvate care să permită schimbul de informaţii şi comunicarea eficientă cu alte scheme de garantare a depozitelor, cu instituţiile de credit participante, cu Banca Naţională a României şi, după caz, cu autorităţi relevante, inclusiv din alte jurisdicţii, potrivit prezentului titlu.
Art. 41.
Membrii conducerii societăţilor care administrează scheme de garantare a depozitelor, precum şi salariaţii şi orice persoane angajate de aceştia ori de schemele de garantare a depozitelor au obligaţia de a nu dezvălui secretul profesional asupra informaţiilor obţinute în cursul activităţii lor decât în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.


SECŢIUNEA a 7-a Testarea sistemelor proprii ale schemelor de garantare a depozitelor
Art. 42.
(1) Schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să dispună de sisteme care să le permită colectarea informaţiilor necesare determinării compensaţiilor, verificarea şi valorificarea lor pentru îndeplinirea obligaţiilor acestora în termenele aplicabile potrivit prezentului titlu.
(2) Schemele de garantare a depozitelor efectuează periodic simulări de criză cu privire la capacitatea propriilor sisteme de a asigura îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alin. (1).
(3) Aceste simulări trebuie efectuate cel puţin o dată la 3 ani sau mai frecvent atunci când schemele de garantare a depozitelor consideră necesar sau când Banca Naţională a României, în calitate de autoritate desemnată, solicită acest lucru.
(4) Schemele de garantare a depozitelor ce funcţionează la data intrării în vigoare a prezentului titlu efectuează prima simulare cel târziu până la data de 3 iulie 2017.
(5) Schemele de garantare a depozitelor transmit Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate desemnată, concluziile simulărilor efectuate la termenele şi în forma solicitată potrivit reglementărilor date în aplicarea prezentului titlu.
Art. 43.
Schemele de garantare a depozitelor utilizează informaţiile primite potrivit prezentului titlu pentru testarea la criză a propriilor sisteme numai pentru realizarea testelor respective şi nu păstrează astfel de informaţii mai mult timp decât este necesar în acest scop.


CAPITOLUL III Cerinţe aplicabile instituţiilor de credit


SECŢIUNEA 1 Obligaţiile instituţiilor de credit în relaţia cu schemele de garantare a depozitelor
Art. 44.
(1) Instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României sunt obligate să participe la o schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, inclusiv pentru depozitele atrase de sucursalele acestora din străinătate.
(2) În cazul organizaţiilor cooperatiste de credit, casa centrală participă la schema de garantare a depozitelor, inclusiv pentru depozitele atrase de cooperativele de credit afiliate la aceasta.
(3) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instituţiile de credit persoane juridice române nu participă la schemele de garantare a depozitelor prevăzute la alin. (1) pentru depozitele atrase de sucursalele lor din state terţe care impun obligaţia participării la o schemă de garantare a depozitelor din respectivul stat terţ.
Art. 45.
Banca Naţională a României indică în notificările transmise Autorităţii Bancare Europene cu privire la autorizaţii, în conformitate cu art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, schema de garantare a depozitelor la care participă fiecare instituţie de credit.
Art. 46.
(1) Instituţiile de credit participante la schema de garantare a depozitelor sunt obligate să dispună de sisteme adecvate, inclusiv informatice, care să asigure existenţa în permanenţă a unei evidenţe complete şi exacte cuprinzând datele referitoare la deponenţii garantaţi, depozitele eligibile ale acestora, inclusiv informaţii privind suma agregată a depozitelor eligibile ale fiecărui deponent, creanţele exigibile ale instituţiei de credit faţă de aceştia, precum şi orice alte informaţii necesare determinării valorii compensaţiei datorate fiecărui deponent garantat şi întocmirii listei compensaţiilor de plătit.
(2) Instituţiile de credit au obligaţia de a marca depozitele eligibile, precum şi depozitele în cazul cărora nu a avut loc nicio tranzacţie în ultimele 24 de luni, într-un mod care să permită identificarea lor imediată ca atare.
Art. 47.
(1) În termen de 3 zile lucrătoare de la sfârşitul fiecărui semestru, instituţiile de credit participante raportează schemei de garantare a depozitelor la care participă informaţiile prevăzute la art. 46 alin. (1), pe formatul stabilit de schema de garantare a depozitelor.
(2) Suplimentar faţă de raportările prevăzute la alin. (1), instituţiile de credit participante transmit schemei de garantare a depozitelor, în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitarea acesteia, informaţiile prevăzute la art. 46 alin. (1).
Art. 48.
Instituţiile de credit participante raportează anual schemei de garantare a depozitelor la care participă informaţiile necesare pentru scopul determinării contribuţiilor acestora la schema de garantare a depozitelor potrivit formatului şi termenului de raportare stabilite de schema de garantare a depozitelor.
SECŢIUNEA a 2-a Informarea deponenţilor
Art. 49.
(1) Instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României sunt obligate să pună la dispoziţia deponenţilor existenţi şi potenţiali informaţii necesare pentru identificarea schemei de garantare a depozitelor la care participă instituţia respectivă şi sucursalele sale şi despre categoriile de depozite excluse de la protecţia schemei de garantare a depozitelor.
(2) Înainte de încheierea unui contract de depozit, instituţiile de credit furnizează deponenţilor informaţiile prevăzute la alin. (1) şi păstrează dovada informării respective timp de 5 ani de la data încetării respectivului contract. Pentru scopul îndeplinirii obligaţiilor menţionate în prezentul articol, instituţiile de credit utilizează formularul prevăzut în anexa nr. 2.
Art. 50.
Instituţiile de credit informează deponentul, înainte de încheierea oricărui contract, despre faptul că datoriile pe care le au faţă de instituţia de credit sunt luate în considerare la calcularea compensaţiei cuvenite în condiţiile prezentului titlu.
Art. 51.
(1) Instituţiile de credit au obligaţia de a confirma deponenţilor încadrarea depozitelor acestora în categoria depozitelor eligibile în fiecare extras de cont, care trebuie să includă şi o trimitere la formularul din anexa nr. 2. Formularul din anexa nr. 2 se comunică deponenţilor cel puţin anual.
(2) Pentru scopul informării deponenţilor instituţiilor de credit participante, schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să publice pe site-ul lor oficial informaţiile necesare deponenţilor, inclusiv cele referitoare la dispoziţiile legale aplicabile funcţionării schemelor de garantare a depozitelor şi condiţiile de garantare a depozitelor, astfel cum acestea sunt prevăzute de prezentul titlu.
(3) Instituţiile de credit pun la dispoziţia deponenţilor informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) în limba convenită la deschiderea contului ori, în situaţia în care nu s-a convenit, în limba/limbile oficială/oficiale a/ale statului membru în care este înfiinţată sucursala.
(4) Informaţiile prevăzute la alin. (2) şi art. 49 alin. (1) trebuie să fie disponibile la toate sediile unei instituţii de credit, iar prezentarea acestora trebuie să fie formulată clar, fluent şi uşor de înţeles, fără pasaje echivoce, potrivit normelor elaborate de schemele de garantare a depozitelor.
Art. 52.
O instituţie de credit care funcţionează cu utilizarea unor mărci diferite, astfel cum sunt definite la art. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată, cu modificările ulterioare, are obligaţia de a informa deponenţii în mod clar cu privire la această împrejurare şi cu privire la faptul că plafonul de acoperire se aplică depozitelor agregate deţinute de către deponentul garantat la instituţia de credit respectivă.
Art. 53.
(1) Instituţiile de credit au obligaţia ca, în situaţia fuziunii, a conversiei unor filiale în sucursale ori a altor operaţiuni cu efect similar, să notifice deponenţii despre intenţie cu cel puţin o lună înainte ca operaţiunea să producă efecte juridice, cu excepţia cazului în care Banca Naţională a României în calitate de autoritate competentă permite un termen mai scurt, din motive legate de secretul comercial sau de stabilitatea financiară.
(2) Deponenţii ale căror depozite eligibile, în urma unor operaţiuni de tipul celor prevăzute la alin. (1), ar urma să depăşească prin cumulare nivelul plafonului de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62 au la dispoziţie un termen de 3 luni de la notificarea fuziunii sau conversiei sau a unor operaţiuni cu efect similar pentru a-şi retrage sau transfera la o altă instituţie de credit, fără niciun fel de penalităţi, acele sume din depozitele eligibile, inclusiv toate dobânzile şi beneficiile acumulate aferente acestora, care depăşesc plafonul de acoperire.
Art. 54.
O instituţie de credit care se retrage sau este exclusă din cadrul unei scheme de garantare a depozitelor are obligaţia să îşi informeze deponenţii cu privire la această situaţie în termen de o lună de la retragere sau excludere.
Art. 55.
În cazul în care un deponent efectuează operaţiuni bancare prin internet, instituţia de credit poate transmite informaţiile care trebuie furnizate în temeiul prezentului titlu pe cale electronică. La solicitarea expresă a deponentului, informaţiile îi sunt comunicate pe suport hârtie.
Art. 56.
Instituţiile de credit nu pot utiliza informaţiile prevăzute la art. 49 şi art. 51 alin. (1) şi (2) pentru scopuri publicitare decât sub forma unei simple menţionări a schemei de garantare a depozitelor care garantează produsul la care se referă materialul publicitar.


CAPITOLUL IV Indisponibilizarea depozitelor


Art. 57.
(1) O instituţie de credit autorizată de Banca Naţională a României căreia i s-a solicitat rambursarea unui depozit datorat şi exigibil şi nu a fost în măsură să îşi îndeplinească obligaţia de plată conform condiţiilor contractuale şi legale aplicabile trebuie să notifice Băncii Naţionale a României acest fapt în maximum două zile lucrătoare de la data primirii solicitării.
(2) Notificarea va cuprinde informaţii cu privire la motivele neefectuării plăţii şi la perspectivele imediate de îndeplinire a acestei obligaţii.
Art. 58.
(1) Banca Naţională a României analizează dacă instituţia de credit se regăseşte în situaţia prevăzută la art. 3 alin. (6) lit. a) cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data la care s-a încredinţat pentru întâia dată că instituţia de credit nu a plătit un depozit datorat şi exigibil şi, în cazul în care se confirmă încadrarea instituţiei de credit în situaţia menţionată, informează în aceeaşi zi instituţia de credit în cauză şi schema de garantare a depozitelor la care aceasta participă referitor la constatarea faptului că depozitele au devenit indisponibile.
(2) În scopul aplicării alin. (1) se consideră că Banca Naţională a României s-a încredinţat pentru întâia dată că instituţia de credit nu a plătit un depozit datorat şi exigibil, în următoarele situaţii:
a) Banca Naţională a României a fost notificată de instituţia de credit conform prevederilor art. 57 alin. (1);
b) Banca Naţională a României, în cursul propriilor investigaţii, deşi nu a fost notificată conform prevederilor art. 57 alin. (1), constată că instituţia de credit se regăseşte în situaţia descrisă la alin. (1).
Art. 59.
(1) Instituţia de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile conform prevederilor art. 3 alin. (6) lit. a) sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanţă transmite schemei de garantare a depozitelor responsabile cu plata compensaţiilor, cel târziu în ziua următoare constatării indisponibilităţii depozitelor, informaţiile prevăzute la art. 46 alin. (1).
(2) În termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, instituţia de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanţă transmite schemei de garantare a depozitelor responsabile cu plata compensaţiilor orice informaţii rectificative sau suplimentare de natură să contribuie la asigurarea acurateţei informaţiilor transmise potrivit alin. (1).
(3) Instituţia de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanţă transmite schemei de garantare a depozitelor relevante informaţiile de care nu a avut cunoştinţă în termenul prevăzut la alin. (2) de îndată ce sunt cunoscute.
Art. 60.
Pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor legale ale unei scheme de garantare a depozitelor, Banca Naţională a României în calitate de autoritate competentă sau, după caz, de rezoluţie informează schema de garantare a depozitelor, în cel mai scurt timp posibil, cu privire la situaţiile în care identifică la nivelul unei instituţii de credit dificultăţi care pot conduce la necesitatea intervenţiei respectivei scheme de garantare a depozitelor.


CAPITOLUL V Determinarea compensaţiilor


Art. 61.
(1) Schemele de garantare a depozitelor garantează, în limitele şi condiţiile prevăzute de prezentul titlu, depozitele la o instituţie de credit participantă, constituite în orice monedă, cu excepţia depozitelor care se încadrează în categoriile de depozite prevăzute în lista depozitelor neeligibile din anexa nr. 1.
(2) În aplicarea alin. (1), în cazul în care depozitele constituite la o instituţie de credit participantă devin indisponibile, schemele de garantare a depozitelor asigură plata compensaţiilor, în limita plafonului de acoperire.
(3) Plafonul de acoperire este stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro.
(4) Schemele de garantare a depozitelor asigură plata compensaţiilor în lei.
(5) Echivalentul în lei al plafonului de acoperire şi, respectiv, al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensaţiilor se calculează prin utilizarea cursurilor de schimb valutar pentru valutele respective, comunicate de Banca Naţională a României în data la care depozitele au devenit indisponibile.
(6) Pentru depozitele constituite în alte valute decât cele pentru care Banca Naţională a României comunică cursuri de schimb valutar, echivalentul în lei al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensaţiilor se calculează pe baza cursului de schimb oficial al respectivei valute comunicat, la data la care depozitele au devenit indisponibile, de banca centrală emitentă a respectivei valute, raportat la euro sau, dacă acesta nu este comunicat în raport cu euro, raportat la dolarul american.
Art. 62.
(1) Deponenţii garantaţi, persoane fizice, care deţin depozite încadrate în categoriile prevăzute mai jos beneficiază de un nivel al garantării de către schema de garantare a depozitelor peste plafonul de garantare stabilit la art. 61 alin. (3), pentru o perioadă de 12 luni de la data la care suma a fost creditată în cont la instituţia de credit în cauză sau de la data la care depozitele pot fi transferate legal la o altă instituţie de credit:
a) depozitele care rezultă din tranzacţii imobiliare referitoare la bunuri imobile cu destinaţie locativă;
b) depozitele rezultate din evenimentul pensionării, disponibilizării, din situaţia de invaliditate sau deces al deponentului;
c) depozitele rezultate din încasarea unor indemnizaţii de asigurare sau a unor compensaţii pentru daune rezultate din infracţiuni sau pentru condamnări pe nedrept.
(2) Nivelul garantării prevăzut la alin. (1) este stabilit şi reconsiderat periodic pe baza evoluţiei indicatorilor statistici relevanţi de către Banca Naţională a României şi publicat pe site-ul său oficial.
Art. 63.
(1) Nivelul compensaţiei se determină prin deducerea din suma tuturor depozitelor eligibile deţinute de deponentul garantat la respectiva instituţie de credit la data la care depozitele au devenit indisponibile a valorii totale a creanţelor exigibile la aceeaşi dată ale instituţiei de credit asupra respectivului deponent, în măsura în care prevederile contractuale între instituţia de credit şi deponent nu prevăd contrariul. Compensaţia de plătit este limitată la nivelul plafonului de acoperire aplicabil prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62.
(2) În scopul determinării nivelului compensaţiei, la valoarea depozitului se adaugă şi dobânda acumulată şi necreditată până la data indisponibilizării depozitelor.
Art. 64.
(1) În cazul unui cont comun, nivelul compensaţiei se determină pentru fiecare deponent garantat ce deţine o cotă-parte din soldul contului, luându-se în calcul cota la care acesta este îndreptăţit conform prevederilor contractuale şi/sau legale. În absenţa unor astfel de prevederi, pentru scopul determinării compensaţiilor, soldul contului comun va fi divizat în părţi egale între deponenţii în cauză.
(2) În situaţia în care un deponent nu este îndreptăţit la sume aflate într-un cont, sumele pentru care acesta nu este îndreptăţit se includ în calculul compensaţiei datorate persoanei îndreptăţite la acestea, cu condiţia ca persoana îndreptăţită să fie identificată sau identificabilă anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile. Dacă există mai multe persoane îndreptăţite, pentru determinarea compensaţiei datorate fiecăreia se aplică prevederile alin. (1), în mod corespunzător.
(3) În cazul unui cont comun, asupra căruia au drepturi mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociaţii lucrative, asocieri sau grupări de aceeaşi natură, fără personalitate juridică, pentru determinarea nivelului compensaţiei, depozitul aflat în contul comun va fi tratat ca şi când ar aparţine unui singur deponent.


CAPITOLUL VI Plata compensaţiilor către deponenţi


Art. 65.
(1) Schemele de garantare a depozitelor au obligaţia să pună la dispoziţia deponenţilor garantaţi sumele reprezentând compensaţii cuvenite, într-un termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data la care depozitele au devenit indisponibile.
(2) În situaţia în care nu este cert dacă o persoană are dreptul de a primi compensaţia sau în cazul în care depozitul face obiectul unui litigiu, termenul de punere la dispoziţie a compensaţiei prevăzut la alin. (1) se prelungeşte până la clarificarea situaţiei ori, după caz, până la soluţionarea litigiului.
(3) În cazul plăţii de compensaţii către deponenţii de la sucursalele înfiinţate în alte state membre de instituţiile de credit participante, potrivit art. 71 alin. (1), termenul de punere la dispoziţie a compensaţiei prevăzut la alin. (1) se poate prelungi în conformitate cu ghidurile în domeniul cooperării dintre schemele de garantare a depozitelor, emise de Autoritatea Bancară Europeană.
(4) Compensaţia este pusă la dispoziţia deponentului garantat fără a fi necesară o cerere către schema de garantare a depozitelor.
(5) Dreptul deponenţilor garantaţi de a primi sumele reprezentând compensaţii cuvenite se prescrie în termen de 5 ani de la data la care schemele de garantare a depozitelor pun compensaţiile la dispoziţia deponenţilor.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în cazul în care procedura falimentului instituţiei de credit depăşeşte termenul prevăzut la alin. (5), dreptul deponenţilor garantaţi de a primi sumele reprezentând compensaţii cuvenite se prescrie la data închiderii procedurii falimentului.
Art. 66.
(1) Pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 65 alin. (1), în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, schema de garantare a depozitelor asigură publicarea pe site-ul său oficial, precum şi transmiterea spre publicare către două agenţii de presă naţionale a informaţiilor necesare deponenţilor pentru a intra în posesia compensaţiilor cuvenite. Informaţiile se transmit în acelaşi termen şi instituţiei de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile, pentru scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (2).
(2) Instituţia de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile are obligaţia de a publica informaţiile comunicate de schema de garantare a depozitelor potrivit alin. (1), în termen de o zi lucrătoare de la data primirii lor, la sediul tuturor unităţilor sale teritoriale.
Art. 67.
Prin excepţie de la dispoziţiile art. 65 alin. (1), pe baza informaţiilor transmise de instituţia de credit sau, după caz, de lichidatorul judiciar, cu privire la faptul că un deponent garantat este judecat pentru infracţiunea de spălare a banilor sau pentru o infracţiune legată de spălarea banilor, schema de garantare a depozitelor suspendă plata compensaţiei până la data la care primeşte dovada achitării sau, după caz, a încetării procesului penal referitor la dosarul în cauză, hotărâtă în mod definitiv.
Art. 68.
(1) Nu se plătesc compensaţii pentru depozitele care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii: în cazul acestora nu a avut loc nicio tranzacţie în ultimele 24 de luni şi valoarea lor este inferioară costurilor administrative care ar fi suportate de schema de garantare a depozitelor pentru efectuarea plăţii compensaţiei.
(2) Pentru aplicarea alin. (1), schemele de garantare a depozitelor stabilesc valoarea minimă de la care se plătesc compensaţii pentru depozitele de acest tip şi, împreună cu fundamentarea aferentă, o comunică Băncii Naţionale a României în termen de 5 zile lucrătoare de la stabilire. În acelaşi termen valoarea minimă stabilită se publică de schemele de garantare a depozitelor pe site-ul oficial al acestora.
Art. 69.
(1) Deponenţii care au nemulţumiri legate de compensaţii pot sesiza schema de garantare a depozitelor, în scris, pentru soluţionarea situaţiei lor.
(2) Schema de garantare a depozitelor este obligată să răspundă acestor sesizări în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii lor.
(3) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (1) nu sunt mulţumite cu soluţia conţinută în răspunsul schemei de garantare a depozitelor, se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.
Art. 70.
(1) Schemele de garantare a depozitelor se subrogă în drepturile deponenţilor faţă de instituţia de credit pentru o sumă egală cu suma compensaţiei puse la dispoziţia acestora.
(2) În situaţia în care depozitele au devenit indisponibile conform prevederilor art. 3 alin. (6) lit. b), schemele de garantare a depozitelor înregistrează, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în registrul grefei tribunalului suma compensaţiilor puse la dispoziţia deponenţilor garantaţi.
(3) În cazul în care schema de garantare a depozitelor efectuează plăţi aferente îndeplinirii obligaţiilor sale privind finanţarea unor măsuri de rezoluţie, în conformitate cu art. 26, schema de garantare a depozitelor are o creanţă asupra instituţiei de credit relevante, corespunzătoare unei sume egale cu suma plătită. Creanţa respectivă este de acelaşi rang ca şi cele provenind din depozite acoperite potrivit Legii nr. 85/2014.
Art. 71.
(1) Schemele de garantare a depozitelor din România plătesc compensaţii către deponenţii de la sucursalele înfiinţate în alte state membre de instituţiile de credit participante, prin intermediul unei scheme de garantare a depozitelor din statul membru gazdă, care acţionează în numele schemei de garantare a depozitelor din România, cu respectarea ghidurilor în domeniul cooperării dintre schemele de garantare a depozitelor, emise de Autoritatea Bancară Europeană.
(2) În vederea efectuării plăţii compensaţiei, schema de garantare a depozitelor din România furnizează schemei de garantare a depozitelor din statul membru gazdă finanţarea necesară şi plăteşte acesteia contravaloarea tuturor cheltuielilor efectuate.
(3) Schema de garantare a depozitelor din România asigură informarea deponenţilor prevăzuţi la alin. (1) prin intermediul schemei de garantare a depozitelor din statul membru gazdă şi primeşte corespondenţa prin intermediul acesteia.
Art. 72.
Plata compensaţiilor către deponenţii de la sucursalele înfiinţate în România de instituţiile de credit cu sediul în alt stat membru în numele schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine se asigură prin intermediul Fondului de garantare a depozitelor bancare, în conformitate cu prevederile titlului II şi cu ghidurile în domeniul cooperării dintre schemele de garantare a depozitelor, emise de Autoritatea Bancară Europeană.
Art. 73.
(1) Corespondenţa dintre schemele de garantare a depozitelor şi deponenţi se redactează:
a) în limba oficială utilizată de instituţia de credit la care se află depozitul acoperit pentru a comunica cu deponentul; sau
b) în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este plasat depozitul acoperit.
(2) Pentru scopul prevăzut la alin. (1), schema de garantare a depozitelor solicită informaţiile necesare instituţiei de credit ori lichidatorului judiciar desemnat.
Art. 74.
(1) Dacă o instituţie de credit prestează servicii în mod direct într-un alt stat membru, fără a avea deschise sucursale, schema de garantare a depozitelor furnizează informaţiile în limba aleasă de deponent la deschiderea contului.
(2) Pentru scopurile alin. (1), schema de garantare a depozitelor solicită informaţiile necesare instituţiei de credit ori lichidatorului judiciar desemnat.


CAPITOLUL VII Cooperarea la nivelul Uniunii Europene


Art. 75.
Schemele de garantare a depozitelor din România transmit schemelor de garantare a depozitelor din statele membre gazdă informaţiile prevăzute la art. 46 alin. (1) şi art. 60, în condiţiile prevăzute de prezentul titlu.
Art. 76.
(1) Pentru a facilita cooperarea dintre schemele de garantare a depozitelor, în special în ceea ce priveşte art. 23, art. 27-29, respectiv art. 71 şi 72, schemele de garantare a depozitelor sau, dacă acestea nu ajung la un acord, autoritatea desemnată încheie acorduri scrise de cooperare cu schemele de garantare a depozitelor sau, după caz, cu autorităţile desemnate relevante, în conformitate cu ghidurile în domeniu emise de Autoritatea Bancară Europeană. Aceste acorduri trebuie să ţină seama de cerinţele prevăzute la art. 39 alin. (1) şi (2).
(2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate desemnată, notifică Autoritatea Bancară Europeană cu privire la existenţa şi conţinutul unor astfel de acorduri. În acest scop, schemele de garantare a depozitelor informează Banca Naţională a României în mod corespunzător.
(3) În cazul în care autorităţile desemnate sau schemele de garantare a depozitelor nu pot ajunge la un acord sau dacă există un litigiu cu privire la interpretarea unui acord, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate desemnată, poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană, în conformitate cu art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
(4) Absenţa unor astfel de acorduri nu afectează drepturile deponenţilor sau ale instituţiilor de credit în calitate de participante la schema de garantare a depozitelor care datorează compensaţii.
Art. 77.
(1) Banca Naţională a României cooperează cu Autoritatea Bancară Europeană în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu şi ale Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.
(2) Banca Naţională a României informează Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană cu privire la calitatea acesteia de autoritate desemnată potrivit prezentului titlu.


CAPITOLUL VIII Măsuri şi sancţiuni administrative


SECŢIUNEA 1 Prevederi generale
Art. 78.
(1) Constatarea faptelor prevăzute la art. 82, 83 şi 85 se face de către personalul Băncii Naţionale a României împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituţia de credit ori de schema de garantare a depozitelor, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naţionale a României, ori în cursul verificărilor desfăşurate la sediile acestora.
(2) Actele cu privire la o instituţie de credit sau o schemă de garantare a depozitelor, prin care sunt dispuse măsuri şi/sau sunt aplicate sancţiuni potrivit prezentului titlu, se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, cu excepţia sancţiunii de retragere a aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit art. 85 alin. (2) lit. d), precum şi a retragerii recunoaşterii oficiale a unei scheme de garantare a depozitelor, a căror aplicare este de competenţa consiliului de administraţie.
Art. 79.
(1) Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentului titlu şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestuia, cu privire la o instituţie de credit sau o schemă de garantare a depozitelor, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.
(2) Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.
(3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
(4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte.
Art. 80.
(1) Dispoziţiile art. 79 se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Banca Naţională a României nu se pronunţă, în termenele prevăzute de lege, cu privire la o cerere formulată în conformitate cu prezentul titlu care cuprinde toate datele şi informaţiile cerute potrivit prevederilor legale în vigoare.
(2) Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, potrivit art. 79 alin. (1), şi, după caz, până la pronunţarea unei hotărâri definitive de către instanţa judecătorească, potrivit art. 79 alin. (2), executarea actelor emise de Banca Naţională a României nu se suspendă.
Art. 81.
(1) Măsurile prevăzute la art. 82 alin. (1) şi art. 84 pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancţiuni sau independent de aceasta.
(2) Aplicarea măsurilor şi sancţiunilor prevăzute la art. 82, 84 şi 85 se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei.
(3) Sancţiunile prevăzute la art. 82 alin. (4) lit. a), b), c) şi d) şi la art. 85 alin. (2) se aplică şi persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şi-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilităţile care decurg din îndatoririle funcţiei lor.
(4) Pentru aplicarea art. 82 şi 84, Banca Naţională a României asigură colaborarea funcţiei de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.
Art. 82.
(1) Dacă o schemă de garantare a depozitelor supravegheată de Banca Naţională a României nu se conformează obligaţiilor ce îi revin potrivit dispoziţiilor prezentului titlu şi reglementărilor date în aplicarea acestuia ori măsurilor dispuse potrivit art. 10 alin. (7), Banca Naţională a României are competenţa să dispună măsura restricţionării acceptării de noi instituţii de credit participante.
(2) Banca Naţională a României are competenţa să aplice sancţiuni în cazurile în care constată că o schemă de garantare a depozitelor supravegheată de Banca Naţională a României se face vinovată de următoarele fapte:
a) încălcarea prevederilor care impun notificarea ulterioară a modificărilor în situaţie, ale art. 32, 38, art. 51 alin. (2), art. 67, 68, art. 69 alin. (2) şi art. 87 alin. (2);
b) încălcarea prevederilor care impun obţinerea aprobării prealabile ori acordului Băncii Naţionale a României, ale art. 10 alin. (4) şi (5), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 25, art. 27 alin. (2), art. 31, 37, art. 39 alin. (1) şi (3), art. 41, 42, 43, art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1), art. 71, 73, 74, 75 şi art. 76 alin. (1);
c) încălcarea prevederilor art. 10 alin. (3), art. 12 alin. (2), art. 13, art. 17 alin. (2), art. 26 alin. (2), art. 42 alin. (1) şi art. 88 alin. (2);
d) nerespectarea măsurii dispuse de Banca Naţională a României potrivit alin. (1).
(3) Persoanele care asigură conducerea şi/sau administrarea schemei contractuale de garantare ori sistemului instituţional de protecţie care nu beneficiază de recunoaştere oficială sunt responsabile pentru ducerea la îndeplinire de către schema contractuală de garantare ori de către sistemul instituţional de protecţie a tuturor cerinţelor aplicabile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia, conform competenţelor şi atribuţiilor lor prevăzute de legislaţia aplicabilă şi de reglementările interne ale acestora. În acest sens, pentru nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (1), art. 23 alin. (4) ori a obligaţiilor de raportare stabilite în reglementările emise de Banca Naţională a României potrivit art. 89, se pot aplica sancţiuni schemei contractuale de garantare ori sistemului instituţional de protecţie care nu beneficiază de recunoaştere oficială şi/sau persoanelor fizice care asigură conducerea şi/sau administrarea acestora, cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şi-ar fi exercitat în mod corespunzător competenţele şi atribuţiile decurgând din funcţiile încredinţate.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3), Banca Naţională a României are competenţă să aplice următoarele sancţiuni:
a) avertisment scris;
b) avertisment public prin care se indică persoana fizică sau schema de garantare a depozitelor responsabilă şi fapta săvârşită;
c) amendă aplicabilă persoanei fizice, până la echivalentul în lei a 5 milioane de euro la cursul de schimb din 17 iulie 2013;
d) retragerea aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 33 alin. (4);
e) retragerea recunoaşterii oficiale a schemei de garantare a depozitelor.
(5) Schema de garantare a depozitelor căreia i s-a retras recunoaşterea rămâne responsabilă pentru plata compensaţiilor aferente depozitelor constituite la instituţiile de credit participante la aceasta până la data la care ele devin participante la altă schemă de garantare a depozitelor.


SECŢIUNEA a 2-a Măsuri şi sancţiuni aplicabile în relaţie cu instituţiile de credit
Art. 83.
Dacă o instituţie de credit autorizată de Banca Naţională a României nu se conformează obligaţiilor ce îi revin potrivit dispoziţiilor prezentului titlu şi reglementărilor date în aplicarea acestuia, schema de garantare a depozitelor va notifica acest lucru Băncii Naţionale a României, în vederea impunerii respectării acestora prin dispunerea de măsuri şi/sau aplicarea de sancţiuni.
Art. 84.
În situaţia prevăzută la art. 83, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, după consultarea schemei de garantare a depozitelor, are competenţa să dispună măsuri de restricţionare sau limitare a activităţii, operaţiunilor sau reţelei de sucursale ale instituţiei de credit, inclusiv prin retragerea aprobării acordate pentru înfiinţarea sucursalelor din străinătate.
Art. 85.
(1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, după consultarea schemei de garantare a depozitelor, are competenţa să aplice sancţiuni în cazurile în care constată că o instituţie de credit autorizată de Banca Naţională a României se face vinovată de următoarele fapte:
a) încălcarea prevederilor art. 47 alin. (1) şi (2), art. 48 şi 56;
b) încălcarea prevederilor art. 14, 20, art. 23 alin. (4), art. 46, art. 49, 50, art. 51 alin. (1), (3) şi (4), art. 54 şi art. 66 alin. (2);
c) încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1), art. 52, 53, art. 57 alin. (2), art. 59 alin. (2) şi (3) şi art. 88 alin. (2);
d) nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Naţională a României potrivit art. 84.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României are competenţă să aplice următoarele sancţiuni:
a) avertisment scris;
b) avertisment public prin care se indică persoana fizică sau instituţia de credit responsabilă şi fapta săvârşită;
c) amendă aplicabilă persoanei juridice, până la 10% din valoarea totală netă a cifrei de afaceri realizate în exerciţiul financiar precedent, care include venitul brut constând din dobânzile de încasat şi alte venituri similare, venituri din acţiuni şi alte titluri cu randament variabil sau fix, precum şi comisioanele ori taxele de încasat astfel cum sunt prevăzute la art. 316 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; în cazul în care persoana juridică are calitatea de filială a unei societăţi-mamă, venitul brut relevant este cel rezultat din situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă de cel mai înalt rang din exerciţiul financiar precedent sau amendă aplicabilă persoanei fizice, până la echivalentul în lei a 5 milioane de euro la cursul de schimb din 17 iulie 2013;
d) retragerea aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
e) amendă până la de două ori valoarea beneficiului obţinut prin săvârşirea faptei, dacă acesta poate fi determinat.
(3) În cazul în care măsurile/sancţiunile impuse în temeiul alin. (2) nu conduc la asigurarea respectării obligaţiilor de către instituţia de credit, cu acordul expres al Băncii Naţionale a României, schema de garantare a depozitelor notifică intenţia sa de a exclude instituţia de credit din schema de garantare a depozitelor, cu cel puţin o lună înainte de excludere. Depozitele plasate la instituţia de credit anterior expirării perioadei în cauză continuă să fie acoperite în întregime de schema de garantare a depozitelor. În cazul în care, la data expirării acestei perioade, instituţia de credit nu şi-a respectat obligaţiile, schema de garantare a depozitelor exclude respectiva instituţie de credit. Pentru scopul prezentului alineat, Banca Naţională a României asigură colaborarea funcţiei de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.
(4) Depozitele deţinute la data la care instituţia de credit este exclusă de la participarea la schema de garantare a depozitelor continuă să fie garantate, potrivit prezentului titlu, de respectiva schemă de garantare a depozitelor până la momentul în care aceasta devine membră a altei scheme de garantare a depozitelor.
(5) În cazul în care o schemă de garantare a depozitelor dintr-un stat terţ, la care participă o sucursală a unei instituţii de credit persoană juridică română, în condiţiile art. 44 alin. (3), notifică Banca Naţională a României cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor ce revin sucursalei în cauză, în calitatea acesteia de participant la respectiva schemă de garantare a depozitelor, Banca Naţională a României are competenţa să aplice instituţiei de credit măsurile şi/sau sancţiunile prevăzute la alin. (2) şi art. 84, cooperând în acest sens cu respectiva schemă de garantare.
(6) Instituţia de credit căreia i s-au aplicat măsurile şi/sau sancţiunile prevăzute la art. 84 şi în prezentul articol nu este exceptată de la plata obligaţiilor corespunzătoare în exerciţiul financiar în cursul căruia i s-au aplicat aceste sancţiuni, în situaţia excluderii aceasta fiind obligată la plata contribuţiilor proporţional perioadei în care a deţinut calitatea de participant la respectiva schemă de garantare a depozitelor.


CAPITOLUL IX Infracţiuni


Art. 86.
(1) Nerespectarea prevederilor art. 57 alin. (1), referitoare la obligaţia notificării incapacităţii de rambursare, şi, respectiv, ale art. 59 alin. (1), referitoare la obligaţia transmiterii informaţiilor către schema de garantare a depozitelor, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
CAPITOLUL X Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 87.
(1) Banca Naţională a României informează Autoritatea Bancară Europeană anual, până la 31 martie, cu privire la volumul depozitelor acoperite de pe teritoriul României şi cu privire la cuantumul resurselor financiare disponibile ale schemelor de garantare a depozitelor oficial recunoscute pe teritoriul României existente la data de 31 decembrie a anului precedent.
(2) Schema de garantare a depozitelor transmite Băncii Naţionale a României informaţiile prevăzute la alin. (1) la termenul şi în formatul şi modalitatea prevăzute prin reglementările emise de aceasta. În vederea îndeplinirii funcţiilor acestuia de administrator al fondului de rezoluţie bancară, Banca Naţională a României informează Fondul de garantare a depozitelor bancare cu privire la volumul depozitelor acoperite de pe teritoriul României.
Art. 88.
(1) Banca Naţională a României are în vedere orientările şi recomandările emise de Autoritatea Bancară Europeană în materie de garantare a depozitelor şi emite, după caz, reglementări, instrucţiuni şi/sau precizări prin care stabileşte regimul aplicării respectivelor ghiduri şi recomandări şi le adaptează, dacă este cazul, condiţiilor specifice sistemului bancar din România.
(2) Instituţiile de credit, persoane juridice române, precum şi schemele de garantare a depozitelor au în vedere respectarea orientărilor şi recomandărilor emise de Autoritatea Bancară Europeană, potrivit instrucţiunilor şi/sau precizărilor pe care le emite, după caz, Banca Naţională a României.
Art. 89.
În scopul aplicării art. 11 alin. (1) în cazul schemelor contractuale de garantare a depozitelor şi sistemelor instituţionale de protecţie care nu beneficiază de recunoaştere oficială, Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări modul de raportare a informaţiilor privind activitatea de garantare a depozitelor pe care acestea le efectuează.
Art. 90.
Banca Naţională a României este împuternicită să emită reglementările necesare pentru a pune în aplicare prevederile prezentului titlu.


TITLUL II Fondul de garantare a depozitelor bancare


CAPITOLUL I Dispoziţii generale


SECŢIUNEA 1 Statutul legal
Art. 91.
(1) Fondul de garantare a depozitelor bancare, constituit în baza Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este schemă statutară de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României şi are calitatea de persoană juridică de interes public în sensul Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Organizarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor bancare, denumit în continuare Fondul, se stabilesc prin statut propriu elaborat cu respectarea dispoziţiilor prezentului titlu şi aprobat de Banca Naţională a României, la propunerea Consiliului de supraveghere al Fondului.
(3) Sediul Fondului este în municipiul Bucureşti.


SECŢIUNEA a 2-a Obiectivul principal şi alte competenţe ale Fondului
Art. 92.
(1) Fondul, în calitate de schemă statutară de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, are ca scop principal garantarea depozitelor, activitate care se realizează în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.
(2) Fondul desfăşoară activitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, cu respectarea legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi a prezentului titlu.
(3) Fondul poate desfăşura şi activităţi în calitate de:
a) administrator temporar, administrator special pentru o instituţie de credit aflată în rezoluţie şi, după caz, acţionar la o instituţie-punte sau la un vehicul de administrare a activelor, potrivit legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii;
b) lichidator unic al instituţiilor de credit, potrivit dispoziţiilor art. 256 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.


SECŢIUNEA a 3-a Definiţii
Art. 93.
(1) În înţelesul prezentului titlu, termenii şi expresiile angajamente de plată, compensaţie, deponent, deponent garantat, depozit, depozit acoperit, depozit indisponibil, nivel-ţintă, resurse financiare disponibile şi schemă de garantare a depozitelor au semnificaţia prevăzută la art. 3 alin. (1).
(2) În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile instituţie de credit, stat membru de origine, stat membru gazdă, autoritate competentă şi sucursală au înţelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(3) Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentului titlu, a căror definiţie nu este prevăzută la alin. (1) şi (2), au semnificaţia prevăzută la art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, art. 4 alin. (1) Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi în legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.


CAPITOLUL II Conducerea şi administrarea Fondului


Art. 94.
(1) Fondul este administrat de un consiliu de supraveghere format din 7 membri şi de un comitet director format din minimum 3 membri, numiţi în condiţiile prezentului titlu.
(2) Consiliul de supraveghere este compus din:
a) 5 reprezentanţi ai Băncii Naţionale a României, dintre care unul va fi numit preşedintele Consiliului de supraveghere al Fondului;
b) 2 reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice.
(3) Membrii Consiliului de supraveghere al Fondului sunt numiţi dintre angajaţii instituţiilor pe care le reprezintă pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.
(4) Membrii Consiliului de supraveghere ale căror mandate au ajuns la termen vor rămâne în funcţie până la numirea succesorilor lor.
(5) Preşedintele Consiliului de supraveghere al Fondului este înlocuit, în caz de absenţă sau de imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, de un membru al Consiliului de supraveghere desemnat de el dintre membrii numiţi de Banca Naţională a României sau, în absenţa acestei numiri, de cel mai în vârstă dintre respectivii membri.
(6) În caz de încetare a mandatului unuia dintre membrii Consiliului de supraveghere al Fondului înainte de termen, numirea înlocuitorului se face, cât mai curând posibil, cu respectarea prevederilor alin. (2), pentru durata rămasă a mandatului.
(7) Membrii Consiliului de supraveghere al Fondului primesc o indemnizaţie lunară de 20% din remuneraţia directorului general al Fondului.
Art. 95.
(1) Membrii Consiliului de supraveghere al Fondului trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 34.
(2) Membrii Consiliului de supraveghere al Fondului nu trebuie să se afle în vreuna dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 96.
(1) Calitatea de membru al Consiliului de supraveghere al Fondului încetează în următoarele situaţii:
a) la încheierea mandatului, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 94 alin. (4);
b) prin demisie;
c) în caz de incompatibilitate, rezultată din neîndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. c) şi alin. (2);
d) în caz de imposibilitate de exercitare a mandatului timp de 90 de zile consecutive;
e) prin revocare;
f) la încetarea calităţii de angajat al instituţiei pe care o reprezintă.
(2) Revocarea din funcţie a oricărui membru al Consiliului de supraveghere al Fondului se face de instituţia care l-a numit, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a mandatului încredinţat, înlocuitorul fiind numit în termen de cel mult 10 zile.
Art. 97.
(1) Consiliul de supraveghere se întruneşte în şedinţă ordinară ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe lună. Preşedintele convoacă Consiliul de supraveghere şi prezidează întrunirea.
(2) Consiliul de supraveghere poate fi convocat în şedinţă extraordinară de către preşedinte, din proprie iniţiativă, la cererea oricărui membru al Consiliului de supraveghere sau la cererea Comitetului director.
(3) Consiliul de supraveghere trebuie să fie convocat în scris, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data şedinţei, cu excepţia situaţiilor care presupun acţiuni urgente când se poate renunţa la termenul prohibitiv.
(4) Convocarea trebuie să conţină ordinea de zi, data şi subiectele supuse discuţiei împreună cu documentele aferente, precum şi locul de desfăşurare a şedinţei.
(5) Şedinţele vor avea loc la sediul Fondului sau în orice alt loc unde s-a convenit de către membrii Consiliului de supraveghere al Fondului.
(6) Consiliul de supraveghere deliberează în mod valabil în prezenţa a cel puţin 5 dintre membrii săi.
(7) Membrii care nu sunt prezenţi pot participa şi vota pe baza unui mandat scris dat unui membru prezent, membrii reprezentaţi fiind luaţi în calcul la aprecierea realizării cvorumului. Un membru prezent nu poate reprezenta mai mult de un singur membru absent.
(8) Deciziile Consiliului de supraveghere se iau cu majoritate simplă de voturi din totalul membrilor acestuia.
(9) Procesul-verbal al şedinţei, care conţine ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi, dacă este cazul, opiniile separate, se semnează de către toţi membrii prezenţi la şedinţă.
Art. 98.
(1) Consiliul de supraveghere al Fondului supraveghează activitatea membrilor Comitetului director şi modul de îndeplinire a obiectivelor acestora stabilite în mandatele încredinţate.
(2) Consiliul de supraveghere al Fondului analizează, avizează şi propune Băncii Naţionale a României spre aprobare:
a) statutul Fondului;
b) politica de remunerare a salariaţilor, inclusiv indemnizaţia membrilor Comitetului director;
c) bugetul de venituri şi cheltuieli, întocmit distinct pentru fiecare dintre activităţile prevăzute la art. 92 alin. (1) şi (2) şi separat pentru cele prevăzute la art. 92 alin. (3);
d) nivelul-ţintă anual al resurselor financiare ale Fondului, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, stabilirea nivelului contribuţiei anuale a fiecărei instituţii de credit participante, potrivit art. 14 şi 15, precum şi propunerea şi proporţia utilizării angajamentelor de plată în cadrul contribuţiei anuale a fiecărei instituţii de credit participante, potrivit art. 19 alin. (1);
e) suspendarea şi reluarea plăţii contribuţiilor anuale la Fond, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, în conformitate cu dispoziţiile art. 17;
f) impunerea de contribuţii extraordinare la Fond, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, nivelul acestora şi termenul de plată, în conformitate cu prevederile art. 15, 20 şi 21;
g) acordarea împrumuturilor solicitate Fondului de alte scheme de garantare a depozitelor, potrivit art. 27-30, solicitarea împrumuturilor de către Fond, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, potrivit titlului I, precum şi a celor solicitate de către Fond Guvernului, potrivit art. 119 alin. (2), cu fundamentarea corespunzătoare a necesităţii acestora, potrivit prezentului titlu;
h) acordarea, conform procedurii şi în condiţiile stabilite de legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, a împrumuturilor solicitate Fondului, în calitatea acestuia de administrator al fondului de rezoluţie bancară, de mecanisme de finanţare a rezoluţiei din alte state membre, precum şi solicitarea împrumuturilor de către Fond, în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară, potrivit legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, cu fundamentarea corespunzătoare a necesităţii acestora, potrivit prezentului titlu;
i) strategia anuală privind investirea resurselor Fondului, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, potrivit art. 31 alin. (1), care are ca obiective principale minimizarea riscului şi lichiditatea plasamentelor, iar ca obiectiv complementar randamentul acestora;
j) strategia anuală privind investirea resurselor fondului de rezoluţie bancară, potrivit legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii;
k) diferenţa ce trebuie restituită Fondului atunci când suma cu care a participat, la solicitarea autorităţii de rezoluţie, pentru finanţarea acţiunilor de rezoluţie la o instituţie de credit participantă depăşeşte nivelul maxim stabilit potrivit dispoziţiilor legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, însoţită de fundamentarea corespunzătoare a acesteia;
l) raportul trimestrial privind execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, cu evidenţierea distinctă a fiecăreia dintre activităţile prevăzute la art. 92 alin. (1) şi (2) şi separat a celor prevăzute la art. 92 alin. (3);
m) raportul anual de activitate ce evidenţiază distinct fiecare dintre activităţile prevăzute la art. 92 alin. (1) şi (2) şi separat cele prevăzute la art. 92 alin. (3);
n) persoanele fizice desemnate să exercite calitatea de membri ai Comitetului director şi dintre aceştia persoana care va fi numită director general; propunerile Fondului vor fi însoţite de fundamentarea îndeplinirii de către persoanele desemnate a cerinţelor prevăzute la art. 100;
o) mandatul fiecărui membru al Comitetului director, care conţine obiective şi atribuţii specifice, precum şi termenele de îndeplinire a acestora;
p) firma de audit care efectuează auditul statutar al Fondului şi care verifică respectarea obligaţiilor privind investirea şi utilizarea resurselor aferente schemei de garantare a depozitelor şi, respectiv, aferente fondului de rezoluţie bancară; propunerea va fi însoţită de fundamentarea îndeplinirii de către firma de audit a condiţiilor ce îi sunt incidente potrivit art. 152- 158 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
q) persoanele fizice desemnate de Fond să exercite, potrivit legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, calitatea de administrator special la o instituţie de credit supusă măsurilor de rezoluţie, pe cea de administrator temporar în cadrul măsurilor de intervenţie timpurie decise de Banca Naţională a României în calitate de autoritate competentă, precum şi pe cea de membri ai organului de conducere al unei instituţii-punte; propunerile Fondului vor fi însoţite de fundamentarea îndeplinirii de către persoanele desemnate a cerinţelor relevante prevăzute la art. 101-110 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legeanr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
r) firma de audit sau, după caz, auditorul statutar desemnat de Fond pentru o instituţie-punte, precum şi firma de audit desemnată de Fond pentru scopul efectuării verificărilor la instituţiile de credit participante la Fond potrivit dispoziţiilor art. 105; propunerile Fondului vor fi însoţite de fundamentarea îndeplinirii de către firma de audit sau auditorul statutar, după caz, a condiţiilor ce îi sunt incidente potrivit art. 152-158 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
s) cota de constituire a fondului anual de participare la profit a salariaţilor, membrilor Comitetului director şi a membrilor Consiliului de supraveghere, ce nu poate depăşi 1% din profitul net aferent perioadei;
t) mandatul pentru negocierea acordurilor de cooperare prevăzute la art. 76;
u) încheierea acordurilor de cooperare negociate potrivit mandatului prevăzut la lit. t);
v) propunerea de derulare a unui audit la o instituţie de credit participantă;
w) reglementările Fondului privind metodele de determinare pe bază de risc a contribuţiilor la schema de garantare a depozitelor;
x) orice reglementare emisă de Fond în aplicarea legii, opozabilă terţilor.
(3) Consiliul de supraveghere al Fondului analizează şi aprobă:
a) plafoanele maxime, termenele şi condiţiile de investire a resurselor financiare ale schemei de garantare a depozitelor, în conformitate cu strategia prevăzută la alin. (2) lit. i) şi cerinţele art. 31 alin. (1);
b) structura organizatorică şi de personal, precum şi grila de salarizare a personalului;
c) plafoanele maxime, termenele şi condiţiile de investire a resurselor financiare ale fondului de rezoluţie bancară, în conformitate cu strategia prevăzută la alin. (2) lit. j) şi cerinţele prevăzute de legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii;
d) desemnarea persoanelor care asigură exercitarea de către Fond a calităţii de lichidator unic al instituţiilor de credit, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi termenii mandatului acestora;
e) contractarea, cu persoane fizice şi juridice, române sau străine, de servicii privind activităţile desfăşurate potrivit art. 92, cu respectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice;
f) rapoartele periodice, cel puţin anuale, ale membrilor Comitetului director al Fondului cu privire la modul în care se asigură îndeplinirea obiectivelor Fondului, precum şi modul de îndeplinire a atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora, stabilite în mandatul încredinţat, elaborate distinct pentru fiecare dintre activităţile prevăzute la art. 92 alin. (1) şi (2) şi separat pentru cele prevăzute la art. 92 alin. (3);
g) normele proprii privind sistemul de control intern, inclusiv auditul intern;
h) strategia de lichidare a unei instituţii de credit, în exercitarea de către Fond a competenţei de lichidator, propusă de Comitetul director cu respectarea legislaţiei în vigoare;
i) procedura aplicabilă pentru scopul punerii la dispoziţia deponenţilor garantaţi a compensaţiilor, care conţine inclusiv stabilirea termenelor de realizare şi persoanele responsabile pentru fiecare acţiune de întreprins, după caz, începând cu data la care Fondul este informat de Banca Naţională a României cu privire la apariţia oricărei situaţii ce poate conduce la indisponibilizarea depozitelor la o instituţie de credit;
j) procedurile privind derularea simulărilor de criză prevăzute la art. 42;
k) rapoartele Comitetului director privind rezultatele simulărilor de criză;
l) reglementările interne ale Fondului, altele decât cele prevăzute la lit. g), i) şi j), care detaliază modul de desfăşurare a activităţii pe cele 3 categorii de activităţi prevăzute la art. 92;
m) informările şi rapoartele privind activitatea de lichidator unic al Fondului, precum şi rapoartele întocmite în desfăşurarea celorlalte activităţi prevăzute la art. 92, potrivit prezentei legi, legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi mandatului primit de la Banca Naţională a României;
n) alte rapoarte privind activitatea Fondului;
o) mandatul directorului general pentru negocierea anuală a contractului colectiv de muncă;
p) numirea membrilor Comitetului de audit al Fondului, în conformitate cu art. 103 alin. (3);
q) alte materiale solicitate de Consiliul de supraveghere al Fondului.
(4) Consiliul de supraveghere al Fondului exercită orice alte sarcini date de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României în aplicarea legislaţiei incidente categoriilor de activităţi prevăzute la art. 92.
Art. 99.
(1) Preşedintele Consiliului de supraveghere al Fondului are următoarele atribuţii:
a) coordonează activitatea Consiliului de supraveghere;
b) semnează contractele de mandat cu membrii Comitetului director aprobaţi de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României;
c) informează Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României asupra modului de îndeplinire a hotărârilor Consiliului de supraveghere al Fondului şi, după caz, ale Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României;
d) exercită alte atribuţii încredinţate de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României ori de Consiliul de supraveghere al Fondului.
(2) Preşedintele Consiliului de supraveghere al Fondului înaintează şi prezintă, după caz, împreună cu membrul Comitetului director al Fondului desemnat în calitate de director general, Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României materialele de fundamentare a propunerilor privind subiectele prevăzute la art. 98 alin. (2).
Art. 100.
(1) Prin statutul Fondului se stabileşte, cu respectarea art. 94 alin. (1), numărul membrilor Comitetului director al Fondului, dintre care unul este numit director general, precum şi durata mandatului acestora. Membrii Comitetului director nu fac parte din Consiliul de supraveghere al Fondului, sunt împuterniciţi să asigure, pe bază de contract de mandat, conducerea operativă a Fondului şi răspund de modul de îndeplinire a acesteia faţă de Consiliul de supraveghere al Fondului.
(2) Dispoziţiile art. 34, precum şi ale art. 95 şi 96 se aplică în mod corespunzător şi membrilor Comitetului director al Fondului.
(3) Pe durata îndeplinirii mandatului, membrii Comitetului director nu pot încheia cu Fondul un contract de muncă. În cazul în care aceştia au fost desemnaţi dintre salariaţii Fondului, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului.
(4) Remuneraţia membrilor Comitetului director şi ai Consiliului de supraveghere al Fondului, obţinută în temeiul contractului de mandat, este asimilată din punct de vedere fiscal veniturilor din salarii şi se impozitează potrivit legislaţiei în materie.
Art. 101.
(1) Membrii Comitetului director al Fondului conduc activitatea curentă a acestuia şi iau măsuri pentru a asigura îndeplinirea hotărârilor Consiliului de supraveghere al Fondului, precum şi ale Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, adoptate potrivit art. 98 alin. (2).
(2) Comitetul director al Fondului asigură îndeplinirea următoarelor atribuţii:
a) supunerea spre avizare, respectiv spre aprobare Consiliului de supraveghere al Fondului a propunerilor prevăzute la art. 98 alin. (2) şi (3);
b) asigurarea implementării strategiei prevăzute la art. 98 alin. (2) lit. i) cu respectarea cerinţelor de la art. 98 alin. (3) lit. a);
c) asigurarea implementării strategiei prevăzute la art. 98 alin. (2) lit. j) cu respectarea cerinţelor de la art. 98 alin. (3) lit. c);
d) execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare şi în limita plafoanelor aprobate, pentru fiecare dintre activităţile prevăzute la art. 92;
e) asigurarea aplicării procedurilor necesare pentru efectuarea de către Fond a plăţilor prevăzute de prezenta lege şi legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii;
f) asigurarea desfăşurării activităţilor Fondului prevăzute la art. 92 cu respectarea obligaţiei de evidenţiere distinctă a veniturilor şi cheltuielilor aferente acestora, pentru scopul conformării la dispoziţiile privind utilizarea resurselor schemei de garantare a depozitelor prevăzute de titlul I şi la cele privind utilizarea resurselor fondului de rezoluţie bancară prevăzute de legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii;
g) încheierea, modificarea şi desfacerea contractelor individuale de muncă ale salariaţilor Fondului;
h) angajarea cheltuielilor legate de funcţionarea Fondului, pentru fiecare dintre calităţile în care acesta acţionează potrivit art. 92, în limita prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat;
i) asigurarea organizării controlului intern, în conformitate cu normele emise de Fond;
j) reprezentarea instituţiei la încheierea contractelor de servicii privind activităţile Fondului prevăzute la art. 92;
k) reprezentarea instituţiei la negocierile pentru încheierea acordurilor prevăzute la art. 76 alin. (1), în limita mandatului aprobat de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, informarea Consiliului de supraveghere al Fondului şi Băncii Naţionale a României în legătură cu apariţia situaţiei prevăzute la art. 76 alin. (3) şi transmiterea către Banca Naţională a României a informaţiilor necesare realizării notificării prevăzute la art. 76 alin. (2);
l) transmiterea către Banca Naţională a României a rapoartelor privind rezultatele simulărilor de criză;
m) transmiterea către Banca Naţională a României a solicitărilor potrivit art. 117 alin. (3) şi art. 118 alin. (1), precum şi a notificării privind neplata de către instituţiile de credit a contribuţiilor la fondul de rezoluţie bancară conform dispoziţiilor legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii;
n) informarea Consiliului de supraveghere al Fondului asupra modului de realizare a hotărârilor Consiliului de supraveghere al Fondului, precum şi ale Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, adoptate potrivit art. 98 alin. (2);
o) exercitarea oricărei alte sarcini prevăzute de lege pentru fiecare dintre activităţile prevăzute la art. 92 sau date de Consiliul de supraveghere al Fondului, în limita mandatului.
(3) Atribuţiile şi responsabilităţile fiecărui membru al Comitetului director al Fondului sunt specificate în mandatul încredinţat.
(4) Directorul general reprezintă Fondul în raporturile cu terţii.
Art. 102.
(1) Membrii Consiliului de supraveghere, ai Comitetului director şi salariaţii Fondului, precum şi celelalte persoane cu care Fondul contractează prestarea de servicii au obligaţia de a nu dezvălui nicio informaţie de natura secretului profesional obţinută în cursul activităţii lor decât în condiţiile prevăzute de legislaţia care reglementează respectiva activitate, şi anume de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ori, după caz, în condiţiile prevăzute de titlul I, de legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de Legea nr. 85/2014.
(2) Membrii Consiliului de supraveghere, cei ai Comitetului director şi personalul Fondului însărcinat să exercite atribuţii în baza prezentei legi, a legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii ori a Legii nr. 85/2014 răspund civil sau penal, după caz, numai pentru îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, de legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii ori de Legea nr. 85/2014.


CAPITOLUL III Situaţii financiare anuale şi sisteme de control intern


Art. 103.
(1) Fondul are obligaţia organizării şi conducerii contabilităţii, potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale reglementărilor specifice în domeniu elaborate de Banca Naţională a României cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
(2) În calitate de entitate de interes public, Fondului îi sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi supravegherea în interes public a profesiei contabile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Comitetul de audit al Fondului este compus din 3 membri ai Consiliului de supraveghere al Fondului.
Art. 104.
În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, Fondul trebuie să dispună de mecanisme adecvate de control intern stabilite prin norme proprii, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) lit. a), şi supuse evaluării şi, după caz, revizuirii anuale.
Art. 105.
(1) Fondul, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, verifică la instituţiile de credit participante atât realitatea datelor raportate potrivit art. 47 şi 48, cât şi respectarea prevederilor legale cu privire la informarea deponenţilor de către instituţiile de credit, în conformitate cu prevederile art. 49-56. Pentru acest scop, Fondul poate să încheie contracte cu firme de audit, persoane juridice, membre ale Camerei Auditorilor Financiari din România, pentru verificarea evidenţelor contabile ale respectivelor instituţii de credit. Propunerile Fondului de aprobare a derulării unui audit se supun aprobării Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.
(2) Verificările la sediul instituţiilor de credit participante la Fond se efectuează de către personalul Fondului împuternicit în acest sens sau, după caz, de către firma de audit desemnată cu respectarea dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. r).
(3) Instituţiile de credit participante la Fond sunt obligate să permită personalului Fondului şi altor persoane mandatate potrivit alin. (1) teza a doua să efectueze verificarea, să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile şi să furnizeze toate documentele şi informaţiile legate de depozite, după cum sunt solicitate de către aceştia.
(4) În cadrul examinării prevăzute la alin. (1), Fondul sau persoana mandatată de acesta poate să solicite conducerii instituţiei de credit, precum şi firmei de audit care efectuează auditul statutar al acesteia orice informaţii necesare pentru verificare, relevante din perspectiva scopului prevederilor titlului I.
(5) Fondul poate face recomandări instituţiei de credit verificate privind remedierea deficienţelor constatate. Instituţia de credit trebuie să comunice Fondului măsurile întreprinse, în termenele stabilite de acesta.
(6) În situaţia în care deficienţele constatate nu sunt remediate, Fondul procedează potrivit art. 83.
Art. 106.
(1) Situaţiile financiare ale Fondului sunt supuse auditului statutar, în cadrul căruia se verifică şi respectarea obligaţiilor legale privind investirea şi utilizarea resurselor aferente schemei de garantare a depozitelor şi, respectiv, aferente fondului de rezoluţie bancară. În acest scop, Fondul încheie un contract cu o firmă de audit, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) şi (3).
(2) Raportul de audit întocmit potrivit alin. (1) va fi prezentat Consiliului de supraveghere al Fondului şi Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.
Art. 107.
Exerciţiul financiar al Fondului începe la data de 1 ianuarie şi se termină la data de 31 decembrie ale fiecărui an.
Art. 108.
Raportul anual de activitate, împreună cu situaţiile financiare anuale ale Fondului, precum şi raportul de audit se transmit Băncii Naţionale a României şi se publică pe site-ul oficial al Fondului în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.
Art. 109.
Fondul asigură evidenţierea distinctă în contabilitate a operaţiunilor legate de constituirea, investirea şi utilizarea resurselor financiare pentru activitatea prevăzută la art. 92 alin. (1) şi, respectiv, pentru activitatea prevăzută la art. 92 alin. (2).
Art. 110.
Cheltuielile Fondului care nu pot fi alocate în mod specific activităţii desfăşurate de acesta în calitate de schemă de garantare a depozitelor ori în calitate de administrator al fondului de rezoluţie bancară sau în exercitarea celorlalte competenţe ale Fondului prevăzute la art. 92 alin. (3) se repartizează între cele 3 categorii de activităţi având ca bază de repartizare ponderea veniturilor respectivei activităţi în veniturile totale ale Fondului.
Art. 111.
Cheltuielile directe ale Fondului sunt suportate astfel:
a) pentru activitatea în calitate de schemă de garantare a depozitelor, din resursele financiare prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c);
b) pentru activitatea de administrare a fondului de rezoluţie bancară, din veniturile din investirea resurselor financiare disponibile ale fondului de rezoluţie bancară, conform dispoziţiilor legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii;
c) pentru activităţile prevăzute la art. 92 alin. (3), din veniturile obţinute din respectivele activităţi.
Art. 112.
Profitul, mai puţin partea care a fost repartizată, potrivit dispoziţiilor prezentului titlu, pentru constituirea fondului anual de participare a salariaţilor la profit, se utilizează pentru suplimentarea resurselor aferente fiecăreia dintre activităţile prevăzute la art. 92 alin. (1) şi (2), precum şi celor prevăzute la art. 92 alin. (3). Cota de repartizare între cele 3 categorii de activităţi se stabileşte în funcţie de ponderea la constituirea profitului a fiecărei categorii de activităţi.
CAPITOLUL IV Garantarea depozitelor
SECŢIUNEA 1 Resursele financiare
Art. 113.
Fondul, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, îşi desfăşoară activitatea cu respectarea prevederilor prezentei legi şi, după caz, ale legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
Art. 114.
Fondul, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, are următoarele resurse financiare:
a) resursele financiare acumulate şi cele prevăzute la art. 12;
b) împrumuturi de la instituţii de credit, de la societăţi financiare, alte scheme de garantare a depozitelor şi de la alte instituţii;
c) împrumuturi de la Guvern, potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. (2) şi (3);
d) alte resurse - donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară.
Art. 115.
(1) În scopul aplicării dispoziţiilor art. 13, Fondul, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, stabileşte anual:
a) nivelul-ţintă al resurselor financiare în anul respectiv, calculat ca raport între volumul resurselor financiare necesare ale Fondului şi suma totală a depozitelor acoperite;
b) cota procentuală pentru determinarea contribuţiei anuale a instituţiilor de credit participante, potrivit art. 14 şi 15.
(2) Determinarea contribuţiilor anuale în funcţie de profilul de risc al instituţiilor de credit participante la Fond se face potrivit regulamentului emis de Fond în aplicarea prezentului titlu, cu respectarea dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. w).
Art. 116.
Finanţarea de către Fond, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, a măsurilor de rezoluţie se realizează potrivit titlului I şi legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
Art. 117.
(1) Fondul comunică fiecărei instituţii de credit participante, până cel târziu la sfârşitul lunii februarie a anului de plată, gradul de risc asociat, determinat cu respectarea dispoziţiilor art. 15, şi valoarea contribuţiei anuale datorate.
(2) Contribuţia anuală a fiecărei instituţii de credit se determină pe baza informaţiilor transmise de către aceasta Fondului prin intermediul formularului ale cărui format şi dată de raportare se stabilesc de către Fond prin regulament dat în aplicarea prezentului titlu.
(3) Fiecare instituţie de credit participantă este obligată să plătească, până cel târziu la data de 30 aprilie a anului de plată, contribuţia anuală corespunzătoare comunicată de Fond. În situaţia în care plata contribuţiei anuale nu se efectuează în termenul stabilit, la cererea Fondului, Banca Naţională a României va debita contul curent al instituţiei de credit în cauză cu sumele datorate.
Art. 118.
(1) La solicitarea Fondului, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României poate aproba plata de contribuţii extraordinare de către instituţiile de credit participante, dacă este necesară refacerea ori, după caz, suplimentarea resurselor Fondului în vederea asigurării premiselor îndeplinirii de către acesta a obligaţiilor ce îi revin în calitate de schemă de garantare a depozitelor, potrivit legii. Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 21, în situaţia în care instituţiile de credit participante nu efectuează plata contribuţiei extraordinare în termenul comunicat de Fond, la cererea acestuia, Banca Naţională a României va debita contul curent al instituţiei de credit în cauză cu sumele datorate.
(2) Determinarea contribuţiilor extraordinare ale instituţiilor de credit participante se face potrivit regulamentului emis de Fond în aplicarea prezentului titlu, cu respectarea dispoziţiilor art. 15 şi 20 şi a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. w).
Art. 119.
(1) Fondul poate solicita Guvernului să garanteze împrumuturile sale, acesta trebuind să ia o decizie în această privinţă în termen de 5 zile de la data primirii cererii.
(2) În situaţii excepţionale în care resursele financiare disponibile ale Fondului, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, sunt insuficiente pentru acoperirea plăţii compensaţiilor ori pentru finanţarea, potrivit obligaţiilor schemei de garantare a depozitelor, a măsurilor de rezoluţie a instituţiilor de credit participante potrivit legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi în situaţia în care resursele fondului de rezoluţie bancară administrat de Fond sunt insuficiente pentru finanţarea măsurilor de rezoluţie a instituţiilor de credit potrivit legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, pune la dispoziţia Fondului sumele necesare sub formă de împrumut, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la solicitarea lor de către Fond. Sursa fondurilor este reprezentată de vărsămintele din privatizare în lei şi valută înregistrate în contul Trezoreriei Statului. La solicitarea Fondului, Guvernul pune la dispoziţia acestuia sumele, pe bază de convenţie încheiată între părţi în care sunt precizate aceste sume şi sunt stabilite condiţiile generale de acordare/rambursare a împrumutului acordat Fondului.
(3) Dacă vărsămintele din privatizare sunt insuficiente, Ministerul Finanţelor Publice poate lansa împrumuturi de stat, prin derogare de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările ulterioare. Condiţiile financiare ale subîmprumutului acordat de Ministerul Finanţelor Publice Fondului vor fi stabilite prin convenţie încheiată între cele două părţi. Sumele necesare vor fi puse la dispoziţia Fondului în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la solicitarea lor de către acesta.


SECŢIUNEA a 2-a Plata compensaţiilor
Art. 120.
(1) Fondul are obligaţia de a lua toate măsurile necesare punerii la dispoziţia deponenţilor garantaţi, prin intermediul instituţiilor de credit mandatate potrivit alin. (2), a sumelor reprezentând compensaţii cuvenite, conform dispoziţiilor art. 65.
(2) Pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1), în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, Fondul stabileşte instituţiile de credit mandatate, dintre cele selectate potrivit art. 122, data începerii plăţilor şi perioada în care plăţile se efectuează prin intermediul instituţiilor mandatate, precum şi modalităţile de plată a compensaţiilor şi asigură publicarea informaţiilor necesare pentru intrarea în posesia compensaţiilor, potrivit art. 66. În acelaşi termen Fondul transmite şi instituţiilor de credit mandatate informaţiile necesare pentru plata compensaţiilor.
(3) Informaţiile publicate de Fond, potrivit alin. (2), trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:
a) instituţiile de credit care sunt mandatate să efectueze plata compensaţiilor, inclusiv unităţile teritoriale ale acestora;
b) data începerii plăţilor şi perioada în care plata compensaţiilor se efectuează prin unităţile instituţiilor de credit mandatate;
c) procedura de obţinere a compensaţiilor de către deponenţii care nu s-au prezentat pentru a intra în posesia acestora în perioada prevăzută la lit. b);
d) modalităţile de plată, documentele şi formalităţile necesare pentru obţinerea compensaţiei.
(4) Instituţia de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile şi instituţiile de credit mandatate pentru efectuarea plăţii compensaţiilor au obligaţia de a publica, în termen de o zi lucrătoare de la primirea acestora, informaţiile prevăzute la alin. (3) la sediul tuturor unităţilor lor teritoriale. Publicarea informaţiilor se realizează în condiţiile prevăzute la art. 73 şi 74.
Art. 121.
În baza informaţiilor transmise Fondului de instituţia de credit participantă ori, după caz, de lichidatorul desemnat de instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. (2) şi (3), Fondul verifică lista compensaţiilor de plătit transmisă de instituţia de credit sau de lichidatorul desemnat şi întocmeşte lista finală, pe care o transmite instituţiilor de credit mandatate să efectueze plăţile către deponenţii garantaţi, cu cel puţin 24 de ore anterior datei începerii plăţii compensaţiilor.
Art. 122.
(1) În vederea mandatării pentru efectuarea plăţii compensaţiilor, Fondul selectează una sau mai multe instituţii de credit, pe baza unor criterii stabilite prin reglementările emise de acesta.
(2) Până la sfârşitul lunii februarie a fiecărui an, Consiliul de supraveghere al Fondului stabileşte pentru perioada următoarelor 12 luni, cu aprobarea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, instituţiile de credit selectate pentru a fi mandatate potrivit art. 120 alin. (2).


SECŢIUNEA a 3-a Cooperarea Fondului cu alte scheme de garantare a depozitelor
Art. 123.
(1) Fondul asigură plata compensaţiilor către deponenţii de la sucursalele înfiinţate în România de instituţiile de credit cu sediul în alt stat membru, în numele schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine, în conformitate cu instrucţiunile primite din partea schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine, după ce îi este pusă la dispoziţie finanţarea necesară. Fondul transmite schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine solicitarea de plată a contravalorii cheltuielilor efectuate de acesta în legătură cu plata compensaţiilor.
(2) Fondul nu este în niciun fel responsabil pentru actele îndeplinite în conformitate cu instrucţiunile din partea schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 61 alin. (4), Fondul realizează plata compensaţiilor, potrivit obligaţiei prevăzute la alin. (1), în moneda în care a fost acordată finanţarea de către schema de garantare a depozitelor din statul membru de origine.
Art. 124.
În aplicarea prevederilor art. 123, Fondul realizează, în numele schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine, informarea deponenţilor interesaţi şi are dreptul de a primi corespondenţă de la deponenţi în numele schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine.
CAPITOLUL V Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 125.
Depozitele şi alte instrumente al căror titular este o casă de ajutor reciproc, care au scadenţă determinată, constituite sau emise înainte de 2 iulie 2014 şi care au scadenţa după data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie garantate de Fond potrivit titlului I până la data respectivei scadenţe.
Art. 126.
În termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi instituţiile de credit participante la Fond informează deponenţii cu privire la depozitele sau categoriile de depozite ori alte instrumente care nu mai sunt acoperite de Fond sau urmează a fi acoperite doar pentru o perioadă limitată.
Art. 127.
Până la data numirii membrilor Consiliului de supraveghere, atribuţiile acestuia sunt exercitate de Consiliul de administraţie existent la data intrării în vigoare a prezentei legi. Membrii Consiliului de supraveghere vor fi numiţi de autorităţile pe care le reprezintă în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 128.
(1) Până la data îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 101 alin. (3), exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 101 alin. (2) se realizează de către membrii conducerii executive în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi. Fondul are la dispoziţie 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi pentru îndeplinirea formalităţilor necesare încetării contractelor de muncă încheiate cu membrii conducerii executive şi încheierii contractelor de mandat cu membrii Comitetului director, conform prezentului titlu. Prin derogare de la prevederile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contractele de muncă încheiate cu membrii conducerii executive încetează de drept la împlinirea termenului de 12 luni. Contractele de mandat ale Comitetului director se vor încheia cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 100 şi 101.
(2) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Fondul se asigură că persoanele care exercită competenţele prevăzute la art. 98 alin. (2) lit. p) şi r) îndeplinesc condiţiile ce îi sunt incidente potrivit art. 152-158 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cerinţele prevăzute de prezentul titlu, precum şi, în cazul persoanelor prevăzute la art. 98 alin. (2) lit. p), cerinţele prevăzute art. 37 alin. (2) şi (3). Contractele încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi cu persoane care nu îndeplinesc aceste cerinţe încetează de drept odată cu încheierea noilor contracte.
Art. 129.
Fondul şi Banca Naţională a României, după caz, sunt împuternicite să emită reglementările necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor legislaţiei referitoare la activitatea Fondului. Reglementările elaborate de Banca Naţională a României şi cele elaborate de Fond care sunt opozabile terţilor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 130.
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă următoarele prevederi ale Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 19 august 2010, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1 alin. (2) şi (3), art. 2-69 şi anexa.
Art. 131.
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.
*
Titlul I transpune prevederile Directivei 2014/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 173 din 12 iunie 2014, cu excepţia dispoziţiilor art. 19 şi parţial ale art. 14 alin. (2) paragraful 1.
Titlul II transpune prevederile art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (1) paragraful 1, art. 4 alin. (12), art. 10 alin. (9), art. 14 alin. (2) paragraful 1 şi art. 19 din Directiva 2014/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 173 din 12 iunie 2014.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.




PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 4 decembrie 2015.
Nr. 311.


ANEXA Nr. 1


Lista depozitelor excluse de la garantare

1. Depozite ale unei instituţii de credit făcute în nume şi cont propriu, cu respectarea prevederilor art. 64 alin. (2)
2. Instrumente care se încadrează în definiţia fondurilor proprii, astfel cum acestea sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
3. Depozitele rezultate din tranzacţii în legătură cu care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor. Încadrarea depozitelor în această categorie se realizează de schema de garantare a depozitelor, pe baza informaţiilor primite de la autorităţile competente, de la instituţia de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile ori de la lichidatorul desemnat de instanţă, după caz.
4. Depozite ale instituţiilor financiare, astfel cum sunt acestea definite la art. 4 alin. (1) pct. 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
5. Depozite ale firmelor de investiţii, astfel cum acestea sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
6. Depozitele pentru care identitatea titularului nu a fost verificată până la momentul când acestea devin indisponibile, potrivit legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor
7. Depozite ale asigurătorilor şi reasigurătorilor, astfel cum sunt aceştia definiţi la art. 2 lit. A pct. 5 şi 39 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare
8. Depozite ale organismelor de plasament colectiv, astfel cum sunt acestea definite de legislaţia pieţei de capital
9. Depozite ale fondurilor de pensii
10. Depozite ale autorităţilor publice centrale, locale şi regionale
11. Valori mobiliare de natura datoriei emise de instituţia de credit, precum şi obligaţii care izvorăsc din acceptări proprii şi bilete la ordin


ANEXA Nr. 2


Formular pentru informaţiile oferite deponenţilor


Informaţii de bază referitoare la protecţia depozitului

Depozitele constituite la (a se insera denumirea instituţiei de credit) sunt protejate de către:
[a se insera denumirea SGD relevante]1

Plafon de acoperire:
Echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR per deponent per instituţie de credit2 [după caz:] Următoarele mărci aparţin instituţiei dumneavoastră de credit [a se insera toate mărcile care funcţionează pe baza aceleiaşi licenţe].
Valoarea minimă de la care se plătesc compensaţii pentru depozitele aferent cărora nu a avut loc nicio tranzacţie în ultimele 24 de luni este [a se insera valoarea minimă corespunzătoare].

Dacă aveţi mai multe depozite plasate la aceeaşi instituţie de credit:
Toate depozitele plasate la aceeaşi instituţie de credit sunt "agregate" şi cuantumul total este supus plafonului de acoperire stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR2.

Dacă aveţi un cont comun cu altă persoană (alte persoane):
Se aplică plafonul de acoperire stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR separat, pentru fiecare deponent3.

Perioada de punere la dispoziţie a compensaţiilor cuvenite în caz de indisponibilizare a depozitelor plasate la instituţia de credit:
7 zile lucrătoare4 [a se înlocui cu un alt termen dacă este cazul]

Moneda de plată a compensaţiei:
RON

Date de contact:
[a se insera datele de contact ale SGD relevante (adresă, telefon, e-mail etc.)]

Informaţii suplimentare:
[a se insera site-ul web al SGD relevante]


Confirmare de primire de către deponent:



Informaţii suplimentare (toate informaţiile de mai jos sau o parte din acestea)
1 Schema responsabilă de protecţia depozitului dumneavoastră
[numai dacă este cazul:] Depozitul dumneavoastră este acoperit de o schemă contractuală recunoscută în mod oficial ca schemă de garantare a depozitelor. În caz de indisponibilizare a depozitelor plasate la instituţia dumneavoastră de credit, depozitele sunt acoperite în limita plafonului de acoperire stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR.
[numai dacă este cazul:] Instituţia dumneavoastră de credit este afiliată la un sistem instituţional de protecţie recunoscut în mod oficial ca schemă de garantare a depozitelor. Acest lucru înseamnă că toate instituţiile afiliate la această schemă îşi acordă sprijin reciproc pentru a evita situaţia de indisponibilizare a depozitelor. În caz de indisponibilizare a depozitelor, depozitele sunt acoperite în limita plafonului de acoperire stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR.
[numai dacă este cazul:] Depozitul dumneavoastră este acoperit de o schemă statutară de garantare a depozitelor şi de o schemă contractuală de garantare a depozitelor. În caz de indisponibilizare a depozitelor plasate la instituţia dumneavoastră de credit, depozitele sunt acoperite, în orice caz, în limita plafonului de acoperire stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR.
[numai dacă este cazul:] Depozitul dumneavoastră este acoperit de o schemă statutară de garantare a depozitelor. În plus, instituţia dumneavoastră de credit este afiliată la un sistem instituţional de protecţie ai cărui membri îşi acordă sprijin reciproc pentru a evita situaţia de indisponibilizare a depozitelor. În caz de indisponibilizare a depozitelor, depozitele sunt acoperite în limita plafonului de acoperire stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR.
2 Plafonul general de acoperire
În cazul în care un depozit este indisponibil deoarece o instituţie de credit nu este în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile de plată conform condiţiilor contractuale şi legale aplicabile, plata compensaţiilor către deponenţi se face de către schema de garantare a depozitelor. Fiecare compensaţie are un plafon maxim stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR per instituţie de credit. Acest lucru înseamnă că toate depozitele de la aceeaşi instituţie de credit sunt agregate pentru determinarea încadrării în plafonul de acoperire. De exemplu, dacă un deponent deţine un cont de economii în valoare de 90.000 EUR şi un cont curent în care are 20.000 EUR, acesta va primi doar echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR.
[numai dacă este cazul:] Această metodă va fi aplicată şi dacă o instituţie de credit funcţionează sub mai multe mărci; [a se insera denumirea instituţiei de credit la care este deschis contul] desfăşoară activităţi şi sub următoarele mărci [a se insera toate celelalte mărci ale aceleiaşi instituţii de credit]. Acest lucru înseamnă că toate depozitele la una sau mai multe entităţi cu aceste mărci sunt acoperite până la un plafon maxim stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR.
3 Plafonul de acoperire aplicabil conturilor comune
În cazul conturilor comune, plafonul de acoperire stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR se aplică fiecărui deponent.
[numai dacă este cazul:] Cu toate acestea, depozitele într-un cont ai cărui beneficiari sunt două sau mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociaţii lucrative, asocieri sau grupări de aceeaşi natură, fără personalitate juridică, sunt agregate şi tratate ca şi când ar fi fost plasate de un singur deponent, pentru calculul limitei de 100.000 EUR.
În anumite cazuri [a se insera cazurile definite în legislaţia naţională], depozitele sunt acoperite peste echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR. Informaţii suplimentare sunt disponibile la [a se insera adresa site-ului web al SGD relevant].
4 Plata compensaţiilor
Schema de garantare a depozitelor responsabilă este [a se insera denumirea şi adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail şi adresa site-ului web]. Aceasta vă va pune la dispoziţie compensaţiile cuvenite (până la echivalentul în lei al sumei de 100.000 EUR) în termen de 7 zile lucrătoare de la data la care depozitele au devenit indisponibile.
Dacă nu v-a fost pusă la dispoziţie compensaţia în acest termen, vă recomandăm să contactaţi schema de garantare a depozitelor, întrucât termenul în care puteţi pretinde plata compensaţiei poate fi limitat. Informaţii suplimentare sunt disponibile la [a se insera adresa site-ului web al SGD responsabile].
Alte informaţii importante

FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR BANCARE